Mă amuză teribil obişnuita fotografie de grup a politicienilor de la începutul unei campanii electorale. Oamenii aceştia se comportă în faţa aparatelor de fotografiat ca înaintea unei eternităţi. Fotografiile lor au ceva din statuia municipală. Ele îi arată pe politicieni în costume scumpe, cu papion sau cravată, cu o pieptănătură scurtă, cu faţa spiritualizată şi cu un surâs de circumstanţă. Cel din fotografie are o privire blândă, poate chiar ironică. Răutatea din ochi este înlocuită cu o anumită solemnitate a privirii. Are acum un nas frumos şi ochii larg deschişi. Drept care, nici măcar aceste fotografii nu sunt pentru ochiul electorului. Politicienii aceştia se fotografiază pentru propriul album de familie. În aceste condiţii, mai putem noi spera la ceva din partea lor? Putem noi crede că, odată câştigate alegerile, vor lucra în numele celor care i-au ales? Întrebări inutile, pentru că toţi cei care se află în campania electorală vor să pună mâna pe administraţia locală. Or, forţa conducătoare a unei ţări este administraţia, pe care schimbările de partide nu o afectează niciodată.
Am mai scris despre această problemă, dar acum vreau să fiu mai clar. Numai în perioada comunistă tot ce însemna ocuparea unei funcţii la stat, de la femeia de serviciu până la ministru, era condiţionată de carnetul de partid. Cei fără un astfel de carnet erau marginalizaţi. Cum este azi? Aşa cum s-a moştenit de la comunişti. Nu există funcţie în aparatul birocratic de stat care să nu fie ocupată de un individ cu carnet de partid, fie el social-democrat, conservator sau liberal. Nu contează pregătirea acestuia, ci doar apartenenţa politică. A te atinge critic de competenţa profesională a unui asemenea individ înseamnă neapărat a te atinge şi de calitatea lui de membru de partid.
Prin urmare, dacă principiile adiministraţiei locale sunt aceleaşi încă de pe timpul comunismului, aceasta nu înseamnă că politicianul nu s-a schimbat. De fapt, chiar în timpul din urmă a avut loc metamorfoza unor chipuri cunoscute de politicieni. Fizionomia tipului uman de ieri înfăţişa o mimică cu un efect ce se putea observa în pregătirea frenetică a vizitelor de lucru. Secretarul de partid, unicul partid, era ales pe sprânceană. Exista parcă o regulă în alegerea lui, regulă dată de simetria lungimii între frunte, nas şi bărbie. Chiar şi ceafa intra în această simetrie. Când se supăra, sprâncenele se strângeau deasupra rădăcinii nasului şi îşi ridicau în sus capetele opuse, ca aripile unui vultur. Privirea lui te ţintuia pe loc, ca şi cum ar fi vrut să-ţi pătrundă în inimă. Nu ce va gândi şi ce va vorbi erau întrebările capitale pentru el. Acelaşi fost membru de partid apare astăzi sub un chip nou. Chipul politicianului actual are un ochi spre propriul partid şi celălalt ochi spre „afaceri”, în care se amestecă într-un spectru coloristic aparte pofta de mărire, spiritul de revanşă. Orice nereuşită este atribuită „vremurilor” şi orice câştig este pus în strânsă legătură cu propria persoană. Are o disciplină de ilegalist ajuns la putere.
Politicianul actual nu e un mediocru. Pentru el viaţa ar trebui să aibă tipare fixe. Tragedia însă e că lumea e mobilă, nefiind legată de ideologie, ci de imagologie, care ba te ridică, ba te coboară. Drept care, acest politician, când este în public, ştie că trebuie să surâdă în dreapta, să discute în stânga, sugerează făcând cu ochiul, provoacă şi răspunde la glume sau uşoare înţepături familiare. Dacă îl afli pe stradă, îţi zâmbeşte uşor, dacă e în cârciumă, face cerc în jurul său.
O convorbire cu el este pentru oricine un balsam întăritor; acum nu mai pomeneşte de ideologie, ci de imagologie. Este un adevărat oracol: ce ne spune trebuie să credem, fără să mai cercetăm. Doar el este om cu experienţă; este proprietarul unei vile – are şi maşină străină, un 4X4. Deci… persoană cu greutate. Prin urmare, el este înţelept, bogat şi puternic. Fiecare vorbă a lui cade cu toată greutatea unei autorităţi în materie. În discuţiile controversate, polemice, rămâne nepăsător, rece, dar zâmbitor, nemişcat, liber de orice influenţă. Ştie că toate lucrurile se fac şi se desfac, se clădesc şi se dărâmă. Înainte era interesat de cum/ce vorbeşte, iar acum de cum arată. Dacă înainte era pus la punct cu ideologia partidului unic, acum ţi-o trânteşte cu imagologia.
În concluzie, politicianului actual îi lipseşte acel stil al personalităţii, prin care se înţelege sincronizarea gândirii cu fapta. Acest politician este în stare, ca după cel mai strălucit discurs, în care vorbeşte despre preocupările sale morale, să treacă a doua zi, cu dezinvoltură deconcentrată, la tranzacţiile cele mai josnice, la aranjamentele cele mai profitabile pentru el şi la combinaţiile politice cele mai surprinzătoare pentru cei ce l-au votat. În aceste condiţii, în analele istoriei politice locale vom putea găsi puţine personalităţi politice la care fapta, actul, gestul, să concorde cu ideile cuprinse în discursul lor. Deci, nouă, alegătorilor, ne rămâne sarcina să identificăm astfel de personalităţi şi să le votăm cu sentimentul unei mărturisiri de credinţă.
Gheorghe SAVU
10 Comentarii
Seneca
Vai, dar cit le pasa lor de noi tit atita ar trebui sa ne pese si noua de ei. Hai DNA-uleee, ai de lucru. Vin valuri noi de corupti. Se fac ca ii intereseaza conditiile noastre de trai numai la alegeri. Bine le zice.
Doctorul
Fotografiile acestea fac parte din albumul „La familia”
Samir
La fotografia de prezentare PSD -Mioveni l-am vazut, printre altii, pe Udroiu, lucru care ma face sa nu votez aceasta echipa.
Emir
Are dreptate Samir! L-a durut drept în cot pe primarul Ion Georgescu de faptul că jurnalistul i-a arătat cum se comportă directoraşul – terorist, iar de părerea cititorilor, cu atât mai puţin i-a păsat. Dacă ar fi vrut ar fi întrebat un imagolog . Se cunosc ei foarte bine, nu este o întâmplare. Poate e o recompensă! Vom afla curând. Oare să nu fie cumva muşcată mâna care te hrăneşte?
TILICA
Politicienii ne- au învăţat în ultimii 26 de ani ce să facem.
Dar rezultatul se vede. Nu degeaba s-a inventat zicala „Cine nu ştie învaţă pe alţii.”
Din păcate politicienii după ce că nu se pricep ne mai şi fură. Mă scuzaţi, au o singură preocupare şi meserie de care nu se pot dezvăţa- HOŢIA banului public.
Şi vorba ceea cine se aseamănă se adună, ce mie Georgescu, Udrea, Nicolescu şi cei 40 de hoţi (primari), etc.
MILICA
Nu degeaba se fotografiază ploiticienii, probabil că se pregătesc pentru haine vărgate şi s- hotărât să economisească banul public de poze când vor fi arestaţi,
Mai nou, aceştia când se autodenunţă şi se toarnă între ei prezintă anchetatorilor şi poza de grup cu cei implicaţi în acte mafiote
ION
Din partea PSD la Mioveni, candideaza oentru posturile de consilieri o grămadă de oameni din educaţie.
Printre aceştia avem şi oameni care se dau drept profesori, aşa cum este cazul domnului Udroiu Bogdan- actual sef al Santierului Primăriei Mioveni.
Individul ca să – şi spele imaginea de mafiot, în loc să – şi declare actualul loc de muncă de afacerist pe banii statului la ŞANTIER se declară profesor.
Domnule primar Georgescu, faptul că nu aţi făcut nimic în urma nenumăratelor sesizări privitoare la ilegalităţiile acestui subordonat Udroiu, înseamnă că nu sunteţi străin de activităţile ilegale ale domnului Udroiu.
MARIN
Aveţi dreptate primarul Georgescu nu a fost prea inspirat ca pe listele de consilieri să treacă aşa zişi profesori care nu au nicio legătură cu educaţia.
– Domnul Udroiu Bogdan este individul pentru care domnul General Titi (Tudosoiu) i- a rezervat postul în învăţământ timp de 6 ani (încălcând toate legile posibile). Oricum vă daţi seama care sunt competenţele acestuia în calitate de şef de şantier al oraşului Mioveni ,experieţa acestuia fiind de învăţător 4 – 5 ani, (unde nu i- a plăcut prea mult munca, şi vorba ceea unde este bătaie de cap nu sunt bani). Este normal ca individul după ce s-a specializat în manevrarea şpăgilor la I.S.J. Argeş (vre-o 2 ani) să- şi dorească în subordine un şantier tip tarla personală, loc de unde se pot obţine bani din furtul de materiale şi licitaţii trucate. În Mioveni toţi inginerii au fost găsiţi incapabili de către şeful Georgescu pentru simplu motiv că nu doreau să facă afaceri necurate cu banii publici.
PETRICA
Păi cine o fi prost să lase locul plin de şpagă de la PRIMARIA MIOVENI (fie el sef de santier sau de primar) pe un post de profesor platit cu 900 lei/ luna, pe deasupra te mai iau la invartit si sefii, pe deasupra in mod ritmic din bruma de bani pe care o iei, trebuie sa mai cotizezi şi la bunastarea sefilor din ISJ. Arges.
Oare de ce le este rusine politicienilor sa si declare profesia pe care o practica?
Oare Primarul Georgescu crede ca are sorti mai mari de izbândă dacă cei din fotografia electorală se declară profesori în loc de şpăgari la primărie.
Un alt caz este cel al domnului inspector Livezeanu. Şi- n cazul dânsului sună la fel de frumos profesia de profesor cu salariul mic, că doar nu o să declare că este şpăgar numit politic la I.S.J. Argeş.
Ce este foarte interesant că majoritatea de pe lista dlui Georgescu de la Mioveni, au legătură cu educaţia. (educaţie făcută taman de cei de mai sus).
Ar fi bine dacă politicienii noştrii şi- ar da măştile jos şi n-ar mai juca teatru, cu riscul de a nu – şi obţine nici măcar propriile voturi
Jonny
Ion Georgescu et. company au pus stapanire pe Mioveni.