Să nu mi-o luaţi în nume de rău. Atât m-a dus capul! Adică să folosesc pretextul aniversării a 50 de ani de presă sub semnătură proprie şi, totodată, calitatea de preşedinte al Filialei Argeş a UZPR, pentru a vă provoca-invita vineri (ora 11, la Biblioteca „D. Golescu”) la o dezbatere despre viitorul satului. În anul Centenarului. A acelui sat pe care, nu mă îndoiesc, îl iubim cu toţii, fie că ne-am născut acolo, fie că acolo s-au născut părinţii ori bunicii. A acelui sat pe care-l dorim dezvoltat durabil, sănătos, modern, prosper. O „garanţie a securităţii alimentare”, cum ar spune acad. Cristian Hera.

Am mizat întâi de toate pe receptivitatea la idee a autorităţilor şi, mărturisesc, nu m-am înşelat. Şi dl. Dan Manu, şi dl. Emilian Dragnea, şi ÎPS Calinic Argeşeanul nu şi-au manifestat perplexitatea. Dimpotrivă! Aşa se şi explică sigla instituţiilor respective pe afişul lansării cărţilor mele. M-am gândit că la o lansare de carte vine omul cu inima mai uşoară, decât la o „dezbatere”. Dar o să văd vineri dacă ţine ideea asta, dacă mai ales parlamentarii şi primarii se simt responsabili şi se lasă ispitiţi de provocarea mea. Şi, implicit, a celor numiţi mai sus. Căci, altminteri, de mai multă vreme primarii noştri din mediul rural îşi doresc un „rendez-vous” cu cei ce fac legile. Că tare simt nevoia să mai umble la ele, că sunt întortocheate, şi complicate, şi afurisite. Dacă nu, consider că n-am fost inspirat şi trebuie căutată o altă formulă. De către cine? Păi, de cei cărora le pasă de judeţul ăsta. De cei aleşi să facă legi, nu ne-legiuri!

Apoi, nu doar eu m-am săturat ca şi-n anul Centenarului Marii Uniri să stăm cu faţa tot spre trecut. Sigur, înţeleg bine că le datorăm enorm ctitorilor Unirii, eroilor Independenţei României şi ca atare este firesc să continuăm şi anul acesta – şi în veci! – să le aducem recunoştinţa noastră, dar să ne mai întoarcem şi cu faţa spre viitor. Că prea mult ne uităm spre trecut, ne împăunăm cu ce au făcut ei, eroii, ei, Brătienii, ei, oamenii politici fără pereche. Îl invit pe dl. Dan Manu – şi pe toţi colegii Domniei Sale – ca flacăra pe care a aprins-o la Muzeul Goleşti, cu vreo două săptămâni în urmă, să fie de acord s-o purtăm cu toţii – parlamentari, oameni politici şi de cultură, primari, consilieri ş.a.m.d. – pe drumurile satului argeşean, să luminăm cu ea realităţile nu întotdeauna confortabile şi să le schimbăm în bine.

Satul este, ar trebui să fie în egală măsură, un spaţiu al tradiţiei, dar şi al inovaţiei, al modernităţii. Este? Păi, nu prea este. Ori a rămas prea arhaic în unele locuri, ori în altele s-a modernizat de nu mai ştii al cui este. Cu diletantisme politice, cu găselniţe electorale, cu mortificări neghioabe.

Sub ochii noştri satul se surpă la propriu şi la figurat, uneori până la dispariţie. Sub ochii noştri dispar vechea şi încântătoarea fizionomie a satului, tradiţiile, folclorul, au loc complexe transformări economice, sociale, spirituale, morale. Unele, purtătoare de civilizaţie, altele demolatoare de ceea ce ne place să numim cu mândrie ethosul românesc. Aderând la ideea proiectului nostru,”Revitalizarea satului argeşean în anul Centenarului„, un distins scriitor îmi spunea că bătălia este pierdută, dacă nu vom începe demersul cu promovarea educaţiei, a şcolii, a culturii.

De acord să începem cu ele, că-s de bătaie lungă, iar dacă pregătim potenţialul uman pentru meseriile viitorului – inclusiv baci şi ciobani pentru păstorit – nu vom mai fi şi mâine tot atât de descoperiţi cu forţa de muncă. De acord, dar să începem odată şi odată cu ceva, nu să tot stăm cu braţele încrucişate că ne trebuie legi, infrastructură, popi pentru sfeştanie, bla, bla, bla. Vin italieni şi vor să crească la noi melci, să punem cu ei de o crescătorie la Morăreşti ori la Valea Danului, unde înţeleg că sunt oameni interesaţi. Vin turişti seduşi de frumuseţea naturală a peisajelor noastre, a pajiştilor de la Lereşti ori Corbi, să creăm cadrul legislativ şi economic pentru prosperitatea zonelor respective. Iată, la o aruncătură de băţ de Rucăr, pe o Măgură, o englezoaică şi-a durat o mândreţe de casă şi a scris cea mai frumoasă carte despre cum se poate trăi fericit într-un sat românesc. Poate că ar trebui să-i facem o vizită d-nei Arrabella („Din Liverpool în Carpaţi – cum mi-am găsit fericirea în inima Transilvaniei”), să purtăm cu dânsa un dialog despre revigorarea satului românesc, despre perenitatea lui.

Nu mai insist. Sunt atât de multe lucruri care pot fi făcute pentru ca locuitorii satelor să se simtă şi la ei acasă, dar racordaţi şi la exigenţele vieţii europene. Va trebui să modelăm mentalul colectiv, să asigurăm transferul de tehnologii avansate nu doar pentru cultivarea grâului şi porumbului, ci şi pentru a obţine vinuri competitive, cum văd bine că încearcă dl. Radu Procopiu în marginea Staţiunii Vini-viticole Ştefăneşti. Va trebui să identificăm adevăratele pietre de moară care apasă pe spinarea satului şi a locuitorilor săi, să vedem care este reacţia lor la noutăţile occidentale, unele derutante, altele doar propagandistice.

Motiv pentru care nu doar ne-am propus, dar am şi început să adunăm datele necesare pentru alcătuirea fişelor monografice la zi ale comunelor argeşene. Fişe pe care le-am făcut publice în pagini de ziar pentru a le cunoaşte, dezbate, iar apoi, cu sociologi, cu specialişti, cu primari, cu autorităţile locale să le dăm o finalitate lucrativă. Mereu cu gândul la respectarea şi valorificarea tradiţiei, dar şi la promovarea noului, sub diversele lui înfăţişări, mereu în căutare de soluţii pentru ca locuitorii satelor noastre să nu mai migreze în căutare de lucru peste mări şi ţări. Şi noi, presa, alături de oamenii politici, suntem chemaţi să-i responsabilizăm pe cei care iau drumul satului doar când se anunţă alegerile. Împreună cu locuitorii săi, cu primarii, cu dascălii, cu preoţii, cu medicii, cu întreprinzătorii să-i dăm satului un chip uman, luminat mereu de flacăra care uneşte energiile, eforturile, iniţiativele menite să-l poarte pe coordonatele bunăstării sufleteşti şi, desigur, materiale. Altminteri trece trenul modernizării pe lângă noi şi-l pierdem!

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio