Ce frumos este să oferi o felicitare unei persoane dragi! Câtă sensibilitate! A oferi un buchet de flori este un act exemplar şi un factor cultural. Iar dacă, de bine, de rău, abia mai purtăm povara acestor timpuri absurde, pline de tot felul de isterii politicianiste, mai avem încă dreptul să le facem câte o mică bucurie persoanelor dragi de lângă noi; iar asta înseamnă că mai putem spera la frumos. Şi, ca toată lumea, şi elevii noştri se folosesc de astfel de momente pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de fiinţele pe care le iubesc,oferindu-le o felicitare sau un buchet de flori. Însă pentru dascăli problemele par să nu ia sfârşit. Din cauza impozitării veniturilor, ei nici măcar nu mai pot primi o felicitare de la elevi. Şi prin faptul că sentimentalismul nostru şcolar a ajuns să fie suspect, nu ar fi de mirare ca florile primite de doamnele învăţătoare să fie considerate mijloc de căpătuială şi bunuri necuvenite. Mai ales că, astăzi, oferirea unui buchet de flori se crede a fi coruperea unei conştiinţe, nu ocazia unei emoţii.
Prin urmare, ultimele măsuri luate de guvernanţi împotriva dascălilor noştri suferă de un mare şi de un ireparabil cusur: sunt aplicate de nişte oameni care au uitat că au fost şi ei copii. Aceşti guvernanţi calcă în picioare raportul dintre simbol şi realitate, prin înţelegerea fiscală a vieţii. Or, pentru copii, Ziua Mamei, de exemplu, este una specială. Ea exprimă simultan toate temele copilăriei: cea a miraculosului şi a jocului, a empatiei şi a compasiunii, a bunăvoinţei şi a generozităţii, a stimei de sine şi a curajului, a încrederii în sine şi a sentimentului de integritate, a manifestării iubirii şi a ataşamentului etc. Totodată, alături de dascăli, probleme vor avea şi copiii noştri. Ei nu mai pot oferi flori învăţătoarelor, pentru că vor fi puşi sub lacătul greu al bănuielii de „cadouri pentru favoruri”. Şi astfel, existenţa de elev se simplifică, misterele cad, emoţiile vieţii şcolare sărăcesc şi tot ce a neliniştit veacuri de-a rândul inima şi mintea unui copil este pus astăzi sub semnul întrebării şi al fiscului. Iată cum nu se mai poate vedea nimic primăvăratic în gesturile copiilor noştri, iar şcolile devin pe zi ce trece adevărate văi ale plângerii.
Deci, astăzi, problema se pune vital şi brutal pentru munca celor care depind de bugetul statului, inclusiv pentru profesori, medici şi pentru multe alte profesii bugetate. Or, într-o ţară civilizată, în care ne pretindem că trăim, munca acestor oameni ar trebui apărată. Dacă, în timpurile acestea crunte, nu-i lăsăm bietului poet nici măcar dreptul de a-şi scrie slova pe unda fugitivă şi nici libertatea de a-şi apleca urechea, într-un ceas de chef, pentru a asculta un cântec de inimă albastră, fără ca agentul fiscal să apară cu chitanţierul, atunci ne întrebăm unde să-şi verse el dorul şi amarul. Prin mult trâmbiţata luptă împotriva corupţiei se poate înţelege un stat transformat de nişte iresponsabili într-un instrument de luptă economică între o categorie de oameni şi altă categorie, între o instituţie şi altă instituţie, dezbinându-le chiar din interior.
Or, un stat modern înseamnă acel organism politic care încearcă să găsească linia de echilibru între bunăstarea materială a tuturor membrilor săi şi dimensiunea etică a societăţii, un echilibru între dreptul civil şi dreptul public în spaţiul economic, un echilibru între majorităţi şi minorităţi în spaţiul social. Dar, până una-alta, noi avem o guvernare care devine, într-o anumită măsură, negarea însăşi a comunităţii instituţionale, comunitate care sfârşeşte prin a fi strivită, fiind încălcat orice drept individual, orice libertate de expresie şi de acţiune, totul în numele unui adevăr care, în definitiv, nu este decât expresia grupului de politicieni aflaţi astăzi la putere. Un adevăr care nu urmăreşte decât să te compromită şi să te terfelească, să te distrugă cu orice preţ. Şi totuşi, e greu de găsit opreliştea ca elevii noştri să nu le mai ofere învăţătoarelor şi educatoarelor mărţişoare de 1 Martie şi felicitări de 8 Martie, indiferent de lacătul bănuielilor şi de impozitul guvernanţilor.
12 Comentarii
Dabiel
„Coruperea unei conștiințe, nu ocazia unei emotii”. Da!!!
VIOREL
La multi ani tuturor mamicilor !
Delia Dumitrica
Imi dati iarasi prilejul sa-amintesc episoade de maxima exaltare … Ce bucurie simteam cand ofeream doamnei mele invatatoare si, mai tarziu, doamnelor profesoare un martisor si un buchet de flori de 8 Martie! In primul rand, bucuria era a mea , pe care nu pot s-o uit. Acum, profesor fiind, primesc , la randul meu , martisoare si flori, cu aceleasi ocazii. Da, primesc flori, de multe ori de la fosti elevi. In cazul asta, coruptia constiintei nici nu se intrevede . Se simte doar simpatia si recunostinta unor elevi care poarta ceva din tine: un zambet (daca li l-ai dat), un sfat (daca li l-ai dat), o idee (daca le-ai dat-o). Acum, in aceasta postura, inteleg ce bucurie simtea doamna invatatoare cand primea un buchet de flori de la mine. Cu toate interpretarile lor nemeritate, as vrea sa le soun acestor oameni frustrati: daaaa! daca as da timpul inapoi, as face la fel; as da martisoare si flori tuturor dascalitelor mele . Cu siguranta, aceia care nu vad in aceasta ocazia unei emotii nu au citit niciodata poezia „Dascalita” lui O. Goga (si nici nu mai au vreo sansa de a o citi). Sunt oameni pentru care placerea e una si aceeasi cu emotia. Eu, insa, vreau sa simt din nou acea emotie de a oferi , dinspre pamant sper cer, un buchet de flori, nu de la egal la egal.
Delia Dumitrica
Erata: sa-mi amintesc ; se simt doar simpatia si recunostinta; sa le spun. Scuzati-ma, va rog! tastiera mea e setata intr-un alt grai si, uneori, scrie ceea ce vrea…
George
Cand moare copilul din noi, murim si noi. Se pare ca azi avem multi morti-vii in jur.
George
Can moare copilul din noi, murim si noi, nu-mi apartine
Anonim
Fără să am „pretenții” de „dascăl” şi „filosof”moralist kantian, existențialist,fenomenolog, totuşi, după vreo 40 de ani „la catedră” şi după mii de volume (non multa,sed multum!)”parcurse”,cu pasul măsurat de ,între timp „pensionat”,dar încă „marshînd”..”pe la ziar”!,v-aş reaminti:
„pe un drum pe care îl parcurgi , contează (al dracu’ de mult…DIRECȚIA !) Adică Traseul de „weekend”!<> nu e totuna cu Returul lui !
Anonim
Nu contează atât de mult direcția cât contează sensul.
Anonim
D-le Savu, tocmai asta semnifică „ideèa” cu „direcția unui traseu”! Desigur este o „echivocație”, când am folosit termenul de „direcție” dar cu „înțelesul ” metaforico-filosofic” de SENS (Dar , pt. aprofundarea temei „Sens şi semnificație” vezi „Condiția valorii”,Cap. „Sensul valorii la Im. Kant şi neokantieni” ,a subsemnatului „Anonim” ,la B.C.S. sau B.C.U., dar şi la Bibl. Jud. Arges Dinicu Golescu . Cu stimă , „Anonimul piteştean”
Anonim
POST SCRIPTUM : vezi şi CARTEA (volumul)-„Valoare şi sistem”, a aceluiaşi „Anonim piteştean”, la aceleaşi Biblioteci ,ca mai sus, dar şi multe altele, inclusiv, B.C.R.M. (Biblioteca Centrală a Repubicii Moldova)…Intrați pe Internet si Google („goagăl”, vorba filosofului politic Vanghelie) si vedeți, poate îi „arătați” şi lu’ domu’ Mişu !
Anonim
Oamenii deschisi cauta; cei limitati se opresc. Domnule anonim M. B., cum pot sa intru in posesia (cred ca nu prea va place acest cuvant)… de aceea rectific, incerc asa: cum pot sa am cartea „Conditia valorii”? Ufff! Nici acum nu va place formularea, cred. Cum pot sa cumpar cartea asta? Mmmm! De data asta o sa-mi spuneti ca o asemenea carte nu e de vanzare… Va las pe d-voastra sa decideti, chiar si in maniera macchiavelica, modul in care as putea sa traversez longitudinal si transversal continutul acestei carti… Multumesc, indiferent de raspuns. Va asigur ca orice expresie a d-voastra este, pt. mine, o licenta poetica. Sanatate! Delia Dumitricā
Anonim
D-na Delia ,cartea respectivă o găsiți ,azi, aşa cum spune şi „Internetul”,dacă intrați pe Google ,la BCS ;BCU;B.J.Argeş- Dinicu Golescu, Piteşti ,dar şi la Biblioteca UP şi alte multe Biblioteci univ. din România .
Din păcate ,şi spre bucuria mea , în „posesie” …e imposibil (pt. dvs). Aveți ,dintre trăsăturile ce caracterizează PROPRIETATEA, doar pe aceea „de Utilizare”.Uzufruct ,”n-are”! , decât strict …cultural şi filosofic ! Citiți-o,si ,…atât!
La bună vedere…in vreo ŞEDINȚĂ de…”Departament” !…
M.B.