În acel neverosimil decembrie ’89, la fiecare sfârșit de săptămână de șase zile lucrătoare, obosit și cu nervii la pământ, făceam naveta la București. Pentru mine, entuziasmului legat de căderea (nu de moartea) lui Ceaușescu i-au luat locul nesiguranța, teama că aș putea fi victima gloanțelor unor „teroriști”invizibili și mâhnirea că peste 1.000 de oameni nevinovați își dorm somnul de veci în „Cimitirul Eroilor”. Încă din primele zile când și-a făcut apariția la TVR, pe Ion Iliescu nu l-am agreat. Evenimentele ulterioare au confirmat faptul că orice începe rău continuă cel puțin la fel. Alegerile din „Duminica Orbului”, repetatele mineriade regizate diabolic, reformele mereu întârziate, furăciunea, corupția și manipularea cumplită prin televiziuni au fost cauzate și de rolul malefic jucat de acest politician alunecos, abil și inteligent, care niciodată nu și-a asumat o parte de vină în tot ce s-a întâmplat rău în istoria noastră recentă.
Dincolo de miile de dosare despre mineriada din 13-15 iulie 1990, în care sunt incriminați Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu, cert este că românii au față de primul atât resentimente, cât și nostalgii de neclintit. O știu de la cei care îmi trec pragul cabinetului.
* Cu ani în urmă, un țăran octogenar, de fel dintr-un sat de munte de unde-și luaseră câțiva consăteni lumea în cap, devenind partizani, mi-a povestit râzând amar ce s-a întâmplat în casa lui în „Duminica Orbului”. „Domn’e, nevasta mea, cu care până în ’89 m-am înțeles perfect, a luat-o razna: nu și nu, ea votează cu Iliescu. Eu îi spuneam degeaba: mă femeie, nu înțelegi că e comunist? Atunci i-am făcut-o: dimineața când să plecăm la vot i-am spus să îmi aducă altă pălărie din camera bună. Acolo am încuiat-o și nu i-am dat drumul până la miezul nopții, indiferent cât a plâns și a urlat”.
* Recent, un pacient în vârstă de 81 de ani mi-a spus: „Pentru noi, țăranii, cel mai bine a fost cu Ion Iliescu. El dorea ca fiecare țăran să aibă 11.000 de metri pătrați de teren, iar restul să rămână la CAP-uri. Se putea trăi binișor cu o vacă și 10 oi. Cine dorea mai mult avea o soluție: ceapeul e gură de rai, fură dacă vrei să ai
5 Comentarii
Bold
Fără Iliescu ar fi fost război civil. De Băsescu, nimic, nimic? Iubirea este un lucru foarte maaaaaare!
mishu
Razboiul civil presupune ca majoritatea populatiei are arme si munitie cu care sa inceapa si sa sustina un conflict armat – la Revolutie doar un numar extrem de mic au primit arme pe baza buletinului de identitate.
mishu
Problemele lui Iliescu au fost multe si variate… de exemplu, lipsa de experienta politica (ce ar fi putut face un fost prim-secretar de partid decat sa aplice modelul de guvernare pe care-l practicase zeci de ani), refuzul de a accepta ca lumea s-a saturat de un comunism gaunos si din pacate propagarea vechilor naravuri unde „binele colectiv” justifica victimele clasificate drept dusmani ai poporului, ulterior deventi animale/drogati/golani. Cred ca lumea avea atunci o nevoie organica de stabilitate dupa socul psihologic al Revolutiei si executarii sotilor Ceausescu iar Ion Ilici Iliescu parea sa intruneasca toate calitatile necesare – charismatic, sigur de sine, in apararenta echilibrat, prezenta placuta, etc. Ce nu avea era toleranta pentru alte puncte de vedere si empatie in general, insa la inceput asta nu a contat prea tare pentru un popor dezumanizat de zeci de ani de comunism.
Geologul
Dacă în Duminica orbului ar fi fost ales președinte altcineva nu era niciun război civil.
Ion Rațiu putea pune România pe un alt făgaș. Dar românii au votat cu Iliescu pentrucă au mâncat împreună salam cu soia. Așa i-a sfătuit urechea și timpanul. Ei, saracii, nu știau că salamul cu soia nu a făcut niciodată parte din meniul lui Iliescu. Iliescu manca doar salam de Sibiu care se distribuia in circuit închis prin Gospodăria de Partid.
un cititor
Pe mine m-ar fi interesat parerea autorului despre nemerniciile facute de cei de acum ,dar constat ca autorul nu se poate desprinde de prejudecati ,deh, e greu cand nu vrei sa vezi ceea ce vede toata lumea.