Cred că în zilele noastre totul se poate simula. Şi mai ales iubirea dintre bărbat şi femeie se simulează fără niciun regret. Iar dacă iubirea e simulată, poezia e pierdută. Poezia ţine de domeniul esenţelor, iar iubirea este o astfel de esenţă. Or, exprimării actuale a iubirii îi lipseşte nota de aspiraţie. Acesta este motivul pentru care astăzi nu se mai scrie şi nu se mai citeşte poezie. Să pierzi în ziua de azi în iubire e deosebit de simplu, e o pierdere fără să întorci capul, fără să ţii minte, fără să suferi. A pierde sentimentul iubirii este ca şi cum un copac îşi pierde frunzele. Drept care, poezia iubirii a dispărut dintr-un deficit de simţire. Şi tot acest deficit îl îndepărtează pe poet de sufletele noastre. Pentru că el, numai el, este simbolul iubirii noastre.
Or, să scrii despre Mihai Eminescu pe Facebook, de exemplu, mi se pare o indecenţă. Însă această manieră a ajuns o modă. Şi astfel, am revenit la stadiul culturii orale. În loc de pix sau creion, avem Facebook-ul sau blogul personal, microfonul şi prim-planul imaginii televizate. Şi vom vorbi despre poetul nostru naţional din perspectiva fragmentului şi a discontinuităţii totale şi nu în cadrul unor „simpozioane” sau „seri culturale”. Nu ne mai preocupă frazele bine construite, paradoxurile literaturizate, stilul cultural etc. Nimic din toate acestea. Prin trei vorbe şi un gest semnificativ îl readucem în actualitate sau îl desfiinţăm pe marele poet.
Prin urmare, dacă în timpul vieţii Eminescu a fost prizonierul celor puternici, astăzi el a ajuns captivul celor din mass-media. Şi aceştia pot fi intelectuali de primă mărime. Suntem invadaţi de tot felul de postări pe Facebook, de talk-show-uri, interviuri, aşa încât cultura noastră are acum o structură mediatică. Acestea sunt vremurile. Astăzi poţi spune oricâte enormităţi despre poet şi despre nebunia lui. Or, dacă Eminescu a murit nebun, el mai trăieşte încă în sufletele noastre, însă vor fi mulţi sănătoşi care vor muri necunoscuţi. De pe urma nebuniei poetului nostru mulţi au profitat (unii au devenit eminescologi, alţii şi-au dat doctorate). Concluzia este că, dacă marele nostru poet şi-ar fi distrus poeziile, mulţi dintre literaţii cunoscuţi astăzi ar fi fost şomeri. În timp ce el, ca să-şi poată asigura traiul, a fost silit să-şi înlocuiască avânturile poeziei cu acea proză de toate zilele „a sterpelor lupte de actualitate” (Hasdeu).
Avem aici un paradox ce caracterizează cultura română: poetul nostru naţional şi-a hrănit epigonii, iar el a suferit de foame. Dar puterea geniului a fost mai mare decât revolta omului. Sunt însă exemple în literatura universală care au refuzat ca opera lor să fie folosită de nişte epigoni îmbuibaţi. Aş aminti aici numai pe scriitorul rus Gogol. La fel, atunci când Gogol a aruncat în foc manuscrisul celui de-al doilea volum din „Suflete moarte”, a fost declarat nebun. Dar aruncând în foc preţiosul său manuscris, scriitorul rus nu a mai făcut nemuritori o duzină de epigoni „cu mintea întreagă”. Gestul lui Gogol nu a fost iertat niciodată de epigonii săi. Este vorba de nişte epigoni care au nevoie de operele geniilor şi nu aceştia de ale lor.
De altfel, Eminescu nici nu-i lua în seamă. Se ştie că el a evitat aproape totdeauna chestiunile personale în discuţiile şi polemicile sale literare şi s-a ferit de acuzele violente, iar în poezie, când a dorit să critice împrejurările sociale şi politice neprielnice unei vieţi normale, a făcut aluzie numai o singură dată la C.A. Rosetti.
B.P. Hasdeu spune că Eminescu nu s-a războit cu adversarii sau cu duşmanii săi personali. Ca să dăm numai un singur exemplu sub acest raport, voi aminti că pe poetul D. Petrino, care-l lovise greu, material şi moral, Eminescu nu l-a atacat niciodată în public. Doar în postumele sale se regăseşte un singur sonet – satira „Petri-notae”, în care se ocupă de acesta, fără însă a-i aminti numele. Eminescu a ţinut să se stăpânească şi să nu publice această izbucnire pe cât de violentă pe atât de motivată a revoltei sale sufleteşti, trecătoare.
Prin urmare, am început astăzi să scriem despre Eminescu pe Facebook. Vom găsi poeziile lui într-o realitate virtuală şi nu în manualele de clasa a IV-a. Şi vom pătrunde în această realitate, aflată dincolo de noi, într-o ţară imaginară, la depărtări imense, aproape de cer şi de stele. Aşa cum au ajuns şi poeziile genialului poet faţă de sufletele noastre. Internetul este un fel de peştera lui Ali Baba, găsim acolo absolut tot ce au adunat oamenii de-a lungul veacurilor. Este poate prima oară când omenirea face din mijloc un scop, din simbol o expresie, din literă sau cifră o tastă, din cuvinte sau fraze o tastatură. Iar în ceea ce-i priveşte pe copii, nimic nu e mai elocvent să simţi cum limba, gândirea, educaţia în general le rupe din rădăcini identitatea. Iată de ce cred că, dacă Mihai Eminescu ar fi ştiut că poeziile sale vor ajunge pe Facebook, poetul nostru ar fi procedat precum scriitorul rus Gogol, le-ar fi dat foc.
14 Comentarii
Anonim
Un articol lămuritor, un Eminescu actualizat.
Anonim
Învățăgygel/ (Gheorghe)/… s-o luăm/chivernisim/…”metodic”/ştiințific…tot îți place (ție) „face ți-o face”/”coace”…in/la… „plata/piața de gross”/(cam/eLATĂ !) , agreind (tu)…”book”/”luceala”… de pe obrazul …supțire şi gros (cu ieşire pe din dos) pe care ți-l întinde aberantă & plictisită, să il pupi…aPussy,…c-aşa „a citit” ea pe „faceplicy” c-ar fi „cull”sau „cuul” să procedezi (şi tu) cu „poştărița Catrinel”, dacă tot (ea) îți aduce …Pensia , izvorul curat al iubirii „cu aspirație Ajax /2000 Wați”… a lu’ Pussyca ! …ŞI pt. tzyne!…Deci…
1. A declarat că „iubirea” care o leagă de…tzyne nu va pieri decât o dată cu disparitia pozei tale de la geam/fereastr@ (ei) /pe care (ea) ți-o ține ca să vadă Nea Nicu clar/”cheaun mereu”/ unde trebuie să-ți lase…PENSIA, chiar dacă acolo vie e numai…EA ! /yes, Pussy !
2.Te somează… tot ea (Pussy) să nu mai acuzi în jurul tău că ți-au furat Creionul …chimic , de-l țineai după urechea aia …defectă, ca Simion Tâmplaru (zis şi „Sfântul”) că i-a trebuit ei …să-si tragă …”conturul” …Şi ti l-a „împrutat”!…la fel ca şi „teancul” ăla… de €uro din „pozânarul” (tău) de la spate …cu care …ai cucerit-o (pe EA) la…păcănele, unde @ți pipăit …norocul …prima dată ! …Breaking News ! …De la Guvern..
3.Legea Cumulului (Pensie + Salariu) se ABROGĂ !
Ai scăpat şi tu de corvoad@…Pussy şi de „Grija lui…Eminescu pe Facebook”!
O femeie
Inspirata legătură pe care o faceți intre poezie si iubire. Așa e, când iubești, îți vine sa faci poezie, când ești atras/atrasa de alte aspecte, îți vine sa faci altceva. Va spun eu, ca stiu ce spun. Cred ca astfel de vorbe pe care le spuneți/ scrieți, puteți ameti orice femeie. Felicitari
A doua femeie
Pe mine distinsul domn Savu m-a fascinat. Stiu ca in spatele sluteniei se ascund o multime de calitati pe care unii sau altele incearca sa nu le observe. Ramane un erudit indiferent cat il costa o partida de amor sau o betie crunta.
A treia femeie
La o betie cu absinth, dl. Savu il cita pe Eminescu ,,o serioasă turburare socialistă ameninţă Europa”. M-am vazut imediat aleasa lui. Ce sansa ! Ce onoare ! Eu nu pot fi a ploretariatului asa cum nici Gheorghita nu ar fi putut apartine mai multor femei. Pe noi ne uneste destinul acela pe care Eminescu l-a creat prin vorbele si scrierile sale. Acum nu ne putem supara pe Gheorghita Savu ca se folosete de Eminescu pentru o cursa pe miriste mai ales ca la trezie stie bine ca poetul era un nationalist convins, adica un om de dreapta.
A patra femeie catre O femeie
Tu stii ce versuri scrie despre mine scrie Savu? Idioato. Zici ca e Salman Rushdie…Ti-ar proza a dracu. Versete bre nu lirism de mafalde. Graso.
Chiar o femeie
Doamne, ce misogini si invidioși!!!
vasile
Cine mai scrie poezie, cine mai citește poezie … foarte puțini sau aproape nimeni; cine scrie pe facebook … toți cei care nu mai citesc măcar o pagină de carte într-o zi! A devenit o modă să apară, să posteze ceva pe facebook, doar așa, ca să fie în actualitate!
marin
Asta e condiția omului de geniu: să îi înțeleagă pe toți, chiar cu prețul nefericirii sale. Nu a vorbit niciodată de rău despre cineva poetul ,,nepereche”?! Tocmai în asta constă superioritatea poetului comparativ cu a celor care se expun pe facebook, doar pentru a fi în atenția celorlalți cu atâtea banalități!
Ionel
Chiar aș vrea să știu, câți dintre cei care se expun pe facebook azi – vorbind despre Eminescu sau despre viața lor – știu să recite o poezie?! Adică nu să recite o poezie, că e prea mult să recite, ci efectiv să spună o poezie!!
Anonim
Orice ar/am… scrie …ei/ele/noi despre acest editorialist, Gheorghe Savu este singurul din redacția ARGEŞUL care iubeşte …viața (pe bune !)… Ceilalți s-au molipsit (toți) de…DEPRESIA Directorului (pe care i-o şi „mângâie”-Demonul amiezii” (!)…s-o mai ‘moale -din cauza/pricina… danturii- de lapte sau lipsă !)…şi scriu in draci („cu foc”!) NUMAI despre DEZASTRE şi TRAGEDII , doar-doar i-o „înjura”/băga (undeva) …în seamă… vreunul… „rătăcit”, tot ca ei…care n-a ajuns nici măcar…(in)FORMATOR de OPINIE !…
Diogene
Pe langa poezie Eminescu era inainte de toate un adevarat roman si un patriot patimas.
Daca am rasfoi scrierile lui de la „gazetele” la care a colaborat de.a lungul carierei sale am fi uimiti de calitatea jurnslismului sau.
Ne bucuram sa vedem ca si alti oameni de cultura contemporani inca apreciaza talentul si forta creatiei eminesciene.
Sa ne amintim si ca Eminrscu era originar dintr.o zona care astazi nu mai apartine din pacate de Romania Mare.
Ilinc-matesc-ling
ce aveti cu sotul meu, lasatil e eminescu de Titesti. Mine poimine va scrie un roman cu ce se intampla acolo. Adevarul e crud.
Anonim
Da, va scrie, iar tu vei fi personajul principal, pentru ca nu exista altul mai „destept” ca tine. Prostia e cruda!