Sâmbătă, la Biblioteca Judeţeană, dr. Viorel Pătraşcu şi-a lansat încă un volum de „tablete dulci-amare” – al unsprezecelea! – intitulat „Limbita şi tovalita„. I-au fost alături, ca de fiecare dată la astfel de evenimente, confraţi de breaslă, oameni de cultură, prieteni.
„Pictor al caracterelor”
Despre carte şi autor au făcut aprecieri câţiva invitaţi remarcabili. „Domnul Viorel Pătraşcu reuşeşte să «prindă» în astfel de volume psihologia poporului român” – a spus Octavian Mihail Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene, care a adăugat că autorul dezvăluie în eseurile sale „un subsistem care a căpătat conotaţii de patologie socială”. La rându-i, Filofteia Pally, cercetător la Muzeul Goleşti, a remarcat, după lectura „tabletelor”, că Viorel Pătraşcu „este unul dintre cei mai mari psihologi sociali nu numai din Argeş, ci chiar din ţară”, că este „un pictor al caracterelor umane, care ne transmite de fiecare dată morala unui eveniment”.
Mihai Golescu, directorul ziarului nostru, a subliniat în primul rând că „se împlinesc 25 de ani de când prietenul nostru scrie în ziarul «Argeşul» şi scrie bine (semnează rubrica „Bolnavi şi… bolnavi” – n.n.). Şi mai toate tabletele lui, eseurile, sunt dedicate minţii şi sufletului. El face sociologie literară. Are curiozitatea să extragă semnificaţiile din viaţă, iar asta îl defineşte ca un om al spiritului. «Limbita şi tovalita» este, de fapt, un diagnostic pus de medicul nostru, care e în bună măsură adevărat”.
Gabriel Grigore, redactor-şef la „Jurnal de Argeş”, a ţinut să spună că, din păcate, în presa scrisă, sunt prea puţine rubrici de autor – aşa cum este cea a lui Viorel Pătraşcu, care onorează ziarul „Argeşul”. „Limbita din această carte este, de fapt, limbariţa hemoragică, chiar dizenterică specifică multor români, iar tovalita vine de la obrazul gros al unora, tăbăcit de neamprostie” – a explicat Gabriel Grigore, care, în prefaţa la această carte l-a văzut pe autor ca pe un „preot în halat alb”.
„Subiectele îmi bat la uşă”
La final a vorbit şi Viorel Pătraşcu: „Eu nu sunt în stare să fabulez, să inventez. Subiectele îmi bat la uşă. Am 49 de ani de carieră petrecuţi prin dispensare, policlinici şi spitale. Sute de mii de oameni mi-au trecut pragul cabinetului. Tot ce citiţi în aceste cărţi sunt lucruri absolut reale. Cineva mi-a spus că eseurile din prima mea carte de tablete sunt şi astăzi foarte actuale. E tragic! Nu s-a schimbat nimic! Ţărişoara asta suferă foarte tare! Ţăranul român trăieşte într-un fel de Ev Mediu târziu. Nici nu vă daţi seama ce tragedie e să-l înveţi pe un om să se trateze cum trebuie…”
