Surpriza cea mai neplăcută a tehnocraţilor de când sunt la guvernare este că românii cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate nu s-au îmbulzit să se înscrie în Registrul electoral, unde abia figurează astăzi puţin peste două mii. Însă tehnocraţii ar trebui să ia lecţii de la politicieni, care s-au folosit de tot felul de aventurieri, chiar şi de proxeneţi, pentru a-i identifica pe conaţionalii noştri aflaţi la muncă în străinătate. Dar pentru aceşti români nici tehnocraţii şi nici politicienii nu au făcut ceva să le uşureze viaţa de acolo. Românii plecaţi la muncă în străinătate nu vor beneficia de pensii dacă revin în ţară, la bătrâneţe, copiii lor nu primesc alocaţie, îngrijire medicală, asistenţă psihologică etc. Nu există nicio convenţie în acest sens între ţările Uniunii Europene. Iar dacă există anumite reglementări, acestea nu se cunosc. Drept care, pentru mulţi români plecaţi la muncă în străinătate lumea visată este doar un licăr de purpură a reclamelor ce luminează noaptea, în diferite culori, şinele paralele ale metroului. Tunelul e în faţa fiecărui român plecat din ţara sa, iar ici şi colo acesta este curbat, negru ca o păcură, complet adâncit în beznă, dar cu şinele strălucitoare. Românii sunt rătăciţi printre maşinile înşirate pe şase rânduri, printre motoare fierbinţi, şoferi obraznici şi rasişti, claxoane şi neastâmpăr. Ce tablou grandios constituie aceste triunghiuri de şine care trec peste podurile suspendate unul peste altul, iar trenurile şi maşinile vâjâie pe ele, coboară şi urcă, la fel ca speranţele românilor noştri. Mulţi dintre ei şi-au pierdut capul în această magie urbană şi numai de înscrierea în Registrul electoral le mai arde lor. Şi, în ciuda acestei lipse de interes pentru politica din ţară, diaspora formată de ei este numită „politică”, pentru că aşa vor anumite ONG-uri.
Prin urmare, din satul cu o biserică albă aflată între perdelele verzi de cetină, aproape toţi tinerii au plecat la muncă în Italia, Spania, Anglia. Ei au renunţat să-şi continue viaţa alături de părinţii lor şi să flămânzească lângă ei. Au plecat acolo unde încă mai sunt locuri betonate cu iluzorie adăpostire. De altfel, oraşul Milano, de exemplu, este cetatea metropolitană a Sfântului Ambrozie, cu o biserică şi cu o frumoasă capelă, construite după gustul catolicilor şi graţios împodobite cu oasele luptătorilor ortodocşi conduşi de Ambrozie împotriva arienilor. Catedrala de aici, Duomo di Milano, nu are pereche în lume, fiind împodobită cu mii de statui şi cu o mulţime de turnuri şi turnuleţe, toate purtând chipuri de sfinţi căutând spre cer. Dar tinerii noştri nu caută spre cer, ci spre „cetatea terestră” a Sfântului Augustin, ale cărei bulevarde sunt pline, la miezul nopţii, cu reclamele luminoase, strălucind în întuneric, cu ecrane ce anunţă ultima crimă, ultima sinucidere, cursurile de bursă, timpul probabil şi multe alte informaţii necesare omului grăbit. Dedesubt, pe străzi şi trotuare, o mare de lume îşi face simţită prezenţa, căci sute de mii de oameni vin aici din toate părţile lumii. Aceştia sunt noii fii rătăcitori.
Sute de mii de refugiaţi, milioane chiar, sunt români, iar mulţi dintre conaţionalii noştri vagabondează pe marile bulevarde, spre a vedea briliantele miliardarilor, care, bine păzite de camerele de luat vederi şi de alarmele sofisticate, sunt expuse cu măiestrie prin vitrine.
Peste drum, în parcul central, dorm în fiecare noapte alte câteva sute de români rătăciţi. Fetele, însă, se „descurcă” mai bine, pentru că, imediat după ce trec graniţa ţării noastre, acestora li se ridică documentele personale de către aşa-zişii protectori şi sunt obligate să se prostitueze. Nu toate sunt în această situaţie, dar destul de multe pentru a-i îngrijora pe guvernanţi. Însă acestora prea puţin le pasă. Ei sunt interesaţi de Registrul lor electoral. Or, aceste fete trăiesc şi muncesc în condiţii similare sclaviei; ele se îndatorează la traficanţii de carne vie, care le preiau cheltuielile, obligându-le să facă numai ceea ce le cer ei. Apoi, unele, nu puţine, se aruncă în gol, în medie lunară de trei femei, de pe clădirile cele mai înalte ale oraşului sau în faţa trenului din tunel. Nimeni nu se sinchiseşte de ele. În schimb, reprezentanţii statului nostru iau legătura cu „protectorii” nefericitelor femei pentru a intra în posesia listelor cu evidenţa acestora. Iar înainte de alegeri, organizatorii politici vor prezenta listele în cele mai mici detalii cu alegătorii din străinătate, dar fără să ştie cineva că unele dintre aceste liste sunt luate de la proxeneţi. De exemplu, un fost prim-ministru şi-a pus consilier pe un individ de la o ambasadă a unei ţări europene care ţinea evidenţa proxeneţilor români. Deci, pe asfaltul jilav de ploaie, în care se oglindesc reclamele luminoase, poţi să citeşti interesele politicienilor amestecate cu cele ale proxeneţilor. Aceasta este lumea de basm a marilor metropole europene care i-au vrăjit pe mulţi români cu fabrica lor de vise. Aceasta este momeala vitrinelor cu rochiile pe care le-a purtat, acum câţiva ani, fosta domnişoară Kate Middleton, soţia prinţului Williams, nepotul reginei Elizabeta a II-a. Pentru mulţi români aceste vitrine constituie luminiţa de la capătul tunelului, care, în loc să se apropie, cu fiecare zi ce trece, mai mult se îndepărtează.
10 Comentarii
Doctorul
Nu exista diaspora politica românească, pentru ca romanii au plecat in străinătate din motive economice nu politice. Romanii plecați nici nu vor sa audă de politica. Numai cei interesați si ști.ulati de la București fac politica.
Doctorul
E vorba de stimulati de la bucuresti
Samir
Romanii au fugit afara, nu au plecat.
Marin
Majoritatea care au plecat din ţară şi-au dat seama de mult că Statul Român funcţionează pe structuri şi criterii de tip mafiot, iar energia lor este prea mică pentru a se împotrivi unui astfel de sistem, care distruge pe cei care nu sunt cu ei.
Faptul că Statul Român, are strânse legături cu proxeneţii din străinatate pentru crearea unei baze de date cu eventualii votanţi, nu confirmă altceva decât că suntem un STAT MAFIOT.
Rezultatele Statului Mafiot se simt şi se văd din ce în ce mai clar:
– sistemul de educaţie este la pământ.
– sistemul sanitar la pământ
etc,, în timp ce burţile politicienilor se umflă şi cresc cu Vile cu 30 camere, maseratti, ş.a., precum cocoşul din „Punguţa cu doi bani” ai lui Creangă.
În Argeş avem astfel de indivizi cu „punguţă” pe care nu- i deranjează nimeni precum Pendiuc, Valeca Gardin şi de ce nu alde Tudosoiu pe care îl doare în tur de educaţie.
De fapt ar fi absurd să faci educaţie cu golani originali.
ILIE
Profesorii sunt umiliţi, medicii sunt umiliţi de către cozile de topor numite la conducerea instituţiilor în cauză.
În general, la conducerea instituţiilor au fost numiţi oameni lipsiţi de caracter şi cu nema cinste.
Din motivele mai sus menţionate suntem pe locuri fruntaşe (din coadă) la km de autostrăzi, la km de canalizare, etc. sau pe scurt fruntaşi la furat.
Nu degeaba Uniunea Europeană nu ştie ce să mai facă să nu se împrăştie şi către ei virusul hoţiei fără limite.
Dan
DIASPORA POLITICA
Fata lui Mitica de la capu’ satului a venit in Autogara Sud, de la Colonesti-Olt incarcata cu doua papornite in care a indesat o rata eviscerata langa punga de coloniale si lenjeria luata de la Slatina. Ea este o politicianista convinsa de faptul ca Puiu-tractoristul de la fostul CAP este un tehnocrat fara valoare atat timp cat la discoteca nu a urcat-o pe cadrul bicicletei Ukraina preferand sa o tina de mana. Asa a sosit Giorgica Augusta in Pitesti intr-o dimineata de inceput de octombrie…. S-a oprit sa cumpere Argesul de la toneta si l-a rugat pe nenea de la ziare sa ii bage ronul in automatul de cafea….Ti-e frig fa? Intreba cu oarecare interes Gica – ,,dirigintele,, de butic…Gio i-a zambit printre dintii rosii de ruj si printr-o mica reverenta la buzunarul de la papornita l-a apostrofat: ,, Asculta ba fente, eu nu ma bag in seama cu dastia ca tine…Sunt satula de tehnocrati…Sa pui si zahar in cafiaua aia…Ai un foc boule? Omul se conforma…. Ii privea sanii cand se umflau deasupra fumurilor de la mezaninul oltencei si risca un dating… Diseara cand pleci inapoi sa treci sa iti dau o tigare de la je…. Fata se facu ca nu-l mai recunoaste si cu ziarul la subsoara o lua catre Targul din Vale.
Frumosul oras o intampina pe Giorgiana cu statuia de la giratoriul de la Upit. Instinctiv du-se mana la gura cand a vazut ranjetul ,,cuminteniei pamantului,, din fata Rectoratului. Isi aminti de Jean-calul lui Ionica din buza bisericii care se hlizea de cate ori aduna ratele de la garla. In spatele ei doi tineri studenti cu accent oltenesc i-au sugerat un compliment: ,,Buna esti fa, ti-ar curul al dracului,, Fata se facu ca nu-i aude si se lasa cuprinsa de ispita reclamelor de la Optinova… Isi spuse in gand ca aici isi va reface viata dupa ce a simtit pe pielea ei ,,miracolul oltenesc,,. Pitestiul – oras curat, plin de forfota uzinei de la Mioveni ( ca doar i-a spus Agecoaia care o are pe fiica-sa la Colibasi) ca aici este mai ,,eftin,, ca la Spania. Trecu incet facandu-si cruce, pe langa Catedrala Metropolitana si isi aduse aminte de micuta biserica alba din spatele ulitei cu nuci. Stoarse lacrima cu dosul palmei si calca apasat pe pavelele din beton rosu care o inconjoara. …Va fi bine ! Ashtia nu se noroieste ….Instinctiv isi intoarse calcaiul sa vada daca flecul rezista. Era acolo nevatamat… O lua incet spre Muntenia si incepu sa ,,simteasca,, dulcele grai oltenesc prin centrul Pitestiului. Isi facuse mii de ganduri negre legate de tinuta cu care a calcat in urbea noastra. Un tuciuriu cu o punga DOLCE GABANA ii sari in fata si ii spuse: ,, Giorgico, ce faci fato la Pitesti? Mergi la Gion sau la Mol? Fata il recunoscu pe pipernicitul Nicu de la potcovaria de langa Maricica lui Belitu’…Imbracat in blugi si mirosind a KFC omul parea din alt film. Mai in amonte, catre fantana cantatoare se intalni cu Bucica lu’ Mitu , fosta vanzatoare la Cooperativa care acum se ocupa cu flyere de la Jupiter City. Asta ii spuse pe un ton superior: .. Fa Giorgico, ia de-acilea mobilu’ meu si suna-ma maine sa te scot la matze la targ” Surprinsa de atatea cunostiinte pe CORSO, fata incepu sa se simta acasa…Lipseau doar ratele de pe ulita bisericii cu ziduri albe si popa care isi deznoroia Loganul la fantana lui Petrache. Tot urcand catre izvoarele tamaduirii fata noastra se intalni cu Bleoscu de la Carstani, omul PSD care se ocupa de liste cand e vorba de alegeri. O tintui cu un aer de centru: ,, Fa ti-a,ar mata a dracu, ce faci tu pe-acilea? Venisi la produs? Cine ie francezu? Unde stai fa? Fata ii raspunse cu jumate de gura ca ea nu ,,ie la produs,, ci a venit sa faca un ban la Terasa la Metteo… La vitrinele ZARA, pe dreapta fata de PSD-ul omniprezent, Giorgica se rastigni in fata reducerilor la colanti. Pe o mica eticheta lipta pe zid un anunt tipa discret in eter: Primesc fete in gazda….
VictorViorel
Si eu am fugit din tara,Samir
dora
Perfect adevarat
Nicu
Barbatii trec victimele granita, iar femeile le primiesc acolo, pentru ca acestor victime sa le fie mai usor. Acesta este traficul de carne vie
Diogenes
Bravo celor care au evadat din marasmul asta numit Romania.