Nu-mi este greu să-mi amintesc când ieşeam cu dascălul meu de şcoală primară în drumul prăfuit al satului să scriem alfabetul şi cifrele cu un băţ în nisip, sau iarna, în zăpadă. Apoi, după câţiva ani, nu am mai fost nevoiţi să ieşim în drum, pentru că, în curtea şcolii, a fost construit un zid văruit, pe care scriam cu bucăţi de cărbune. Veţi spune, probabil: şi Arhimede îşi dezlega problemele de geometrie tăind triunghiurile cu o vargă în nisipul deasupra căruia, după căderea Siracuzei, l-au ucis soldaţii lui Marcellus. Veţi recunoaşte însă că timpurile în care noi învăţam alfabetul pe nisip nu sunt departe, dacă ne gândim că multe şcoli rurale şi astăzi au WC-ul în fundul curţii. Sigur, nici nu trebuie să exagerăm în acest sens, progresul este evident, dar, ca perspectivă de gândire a unora dintre politicieni, lucrurile au rămas la fel. În unele locuri din ţară sărăcia este lucie. Sărac este şi satul copilăriei mele, unde viaţa m-a întors străin acum, într-o după-amiază de iarnă. Spre casa părintească mă ducea un microbuz apocaliptic, cumpărat la mâna doua de firma de transport local.
Am privit în jur şi am fost surprins trist de încetineala cu care timpul abia îndrăzneşte să schimbe înfăţişarea locurilor. Abia câteva case nou construite, încolo aceiaşi pomi îmbătrâniţi acum, aceleaşi grădini în care merii îşi încovoaie crengile grele de zăpadă. Însă nu şi aceiaşi copii. Prin faţa mea se perindau copii necunoscuţi şi trişti, ale căror mame nu mai erau cu broboada albă în curţile unde aruncau pumni cu grăunţe păsărilor, ci erau plecate la muncă prin ţări străine. Copiii lor se află în grija bunicilor, de la care au împrumutat ticurile obosite. Această separare brutală de mame îi va marca tot restul vieţii. Sigur, copiii reuşesc să supravieţuiască absenţei mamei, dar cu preţul dezvoltării unei atitudini defensive de detaşare emoţională, devenind extrem de preocupaţi de ei înşişi şi de încrezători numai în sine. Frustrările şi le exprimă printr-o violenţă evidentă. De regulă, aceşti copii rămân cu incertitudini durabile în privinţa capacităţii lor de a stârni interes şi afecţiune. Au totdeauna tendinţa să se comporte straniu şi distant.
În ciuda acestei realităţi, în vremea din urmă, mai ales de la începutul acestui secol, scrierile pedagogice se înmulţesc tot mai mult, ideile şi metodele de educaţie se înnoiesc neîncetat. Cu o stăruinţă neobişnuită, oamenii cu cele mai felurite preocupări îşi spun părerea. Până şi cetăţenii simpli, cel puţin ca părinţi, doresc să aibă un cuvânt atât în problematica educaţiei copiilor lor, cât şi în organizarea şcolii şi a metodelor de educaţie. Şi, într-adevăr, în domeniul actual al educaţiei vorbim de o criză universală şi profundă a pedagogiei, caracterizată mai ales printr-o supraproducţie metodologică şi prin amestecul crescând al ideologiei într-un domeniu străin ei. Nicăieri la nivelul societăţii schimbările nu sunt mai brutale, implacabile şi mai neaşteptate ca în educaţie. Şi numai educaţia ne deschide spre alţi oameni. Fără educaţie, conştiinţele noastre nu ar putea intra reciproc în contact real şi ar exista numai trebuinţe, tendinţe, instincte.
Numai prin educaţie oamenii ies din domeniul asocierii biologice şi trec în domeniul social. Iată de ce consider că lucrarea „Sociologia educaţiei”, avându-i ca autori pe prof. univ. dr. Cornel Constantinescu şi pe prof. univ. dr. Sorin Cristea, lămureşte o serie de probleme atât de complicate astăzi, fiind o sinteză utilă pentru oricine se interesează de educaţie. Autorii vin cu lămuriri în ceea ce priveşte funcţiile, structura, conţinutul, formele şi noile direcţii evolutive în educaţie.
Pe de altă parte, statisticile oficiale arată că anul trecut numărul copiilor de români născuţi în străinătate a fost mai mare faţă de numărul celor născuţi în ţară. Iar mulţi dintre cei născuţi în ţară se află departe de mămici. Despărţirea aceasta e o suferinţă fără replică evidentă, pe lângă care trecem cu nepăsare şi pe care o consider aproape fatală. Sub toate latitudinile, despărţirea de mămici smulge accente de neuitată durere. Căci nu ştiu să existe o situaţie mai tristă şi mai deprimantă ca aceea a despărţirii de mamă. Iar într-o şcoală cu un efectiv de 300 de elevi există, după datele mele, cel puţin 50 de copii ale căror mămici se află la muncă în străinătate. Iată dar cum în faţa mea se desfăşoară o tragică realitate, creată de nişte copii peste ale căror suflete lipseşte mângâierea fragedă a mamei. Buni sau răi, dar plini de nevinovăţie, aceşti copii îşi scriu cel dintâi capitol deznădăjduit al vieţii, după care toate suferinţele, toate umilinţele şi toate bucuriile de mai târziu nu mai au decât o ştearsă însemnătate pe lângă sentimentul că au fost abandonaţi de propriile mame.
29 Comentarii
Anonim
Cred ca plecarea mămicilor la munca in străinătate si lăsarea propriilor copii in grija altor persoane reprezintă drama cea mai profunda prin care trece Romania postdecembrista.
Anonim
Ce societate vor forma acesti copii cand vor fi adulti? Semnele se vad deja!
Anonim
Ce sa faci cu Abraburica la Educatie?
Anonim
Eu am crescut fara mama si stiu cum e
Anonim
Acum, de-a dreptul ! Ghiță,nu ti-e RUŞINE de condiția ta (fostă şi actuală) să faci „reclamă” unei „broşuri”, vorba lui Eminescu , copiată pe vremea lui Ceauşescu şi publicată (prima oară) pe timpul lui Iliescu ??!
Anonim
Fetele nu e de acord ca iar ataci. Pai asa crezi ca se trezeste serbanica? E mort si ingropat.
Anonim
„Fetel” n-ar trebui să sufere atâta din pricini „conjuncturale”…Transmite-le că şi Samuel Beckett (Premiul Nobel – literatură) a fost secretar (un fel de „fată-n casă”) . E drept însă , al genialului James Joyce.
Anonim
Auleo noi nu stim cu buchet si cu jumes aia da o sa le spui ce zasesi ca e bolnave da cojonturale dalea. mai scapa?
Anonim
„Interesant”(vorba unuia de la vălcea). Se vede că folosiți tot timpul jargonul (argou , nu „jambon”) _ „limba de …peşte”!
Anonim
Nu înțeleg ceva. Daca in trecut nu existau condiții optime pentru a învăța carte, dat copiii erau mai silitori, astăzi sunt tot felul de materiale electronice, dar copiii învăța din ce im ce mai puțină carte!
Anonim
Oare e voie ca profesorii sa publice rezultatele scoalare ale elevilor pe faceboik? Cine știe, să-mi spună si mie!
Anonim
Este îtrebarea unei mămici repetente sau a uneia prin…procură ?!
Anonim
Publicarea notelor elvilor minori fără acordul scris al părinților se numește infracțiune.
Maya
Felicitari pentru reinvierea imaginii satului de odinioara. M-a emotionat profund pentru ca am trait o astfel de copilarie.
Lipsa mamei din viata copilului e una catastrofala. Intalnim in zilele noastre copii care traiesc fara mamele lor in preajma dar cu legaturi puternice realizate prin intermediul mijloacelor de comunicare audiovizuală, dar sunt mai multi copii care traiasc cu mamicile lor in aceeasi casa fara sa schimbe trei vorbe toata ziua. Cei din urma sunt , cred eu, cei mai napastuiti. Sunt acei copii ai caror parinti sunt interesati sa castige din ce in ce mai mult pentru a-si putea permite, asa cum o fac cei ce lucreaza in strainatate, masini luxoase, case moderne, vacante exotice, etc. Acesti copii sunt intrebati doar daca si-au facut temele, daca le e foame si daca au nevoie de bani la scoala.La primul esec i se reprosaza bietului copil ca parintele munceste din zori in noapte doar sa-i fie lui bine, nemultumirea parintelui fata de stangaciile copilului fiind proiectata tot pe bietul copil.
Este foarte adevarat ca lipsa mamei din viata copilului subrezeste dezvoltarea afectiva a acestuia .Dar la fel de adevarat este ca sunt multi copii ale caror mame afla de rezultatele lor scolare din pagina de facebook, de comportamentul in societate de pe grupul de whatsapp, de bucuriile din parc de la vecina de pe messenger. Acesti copii sunt intr-o legatura de prezenta inactiva cu mamicile lor.
Anonim
Doamnă, ce mamă revăzută şi ce copil minunat, care învață pe cont propriu ce înseamnă „etc.” („etcaetera”/lat. = „şi altele” , deci fără virgulă înainte de „etc.”). Doamne, câtă „suferință” pe bieții copii (toți nişte „îngeri” şi nişte genii neînțelese !!… (Bine că nu seamănă cu „mămicile” lor Şi nici cu „baba” care îi creşte !… vorba lui Băsescu )
Anonim
Te-ai luat si de Doamne, nu te-a lăsat inima, chiar ești bolnav…la cap.
Anonim
„Târziu, întorcându-mă îl găsi înseninat, căci mioara i se înviorase. Cu o custură încerca să-şi facă o trişcă dintr-o rămurică de răchită. Şi când ridică ochii, mă izbi deodată o amintire ce brusc izvora ca dintr-o negură, ş-o asemănare izbitoare cu ochii şi zâmbetul celei care odată, cu ani în urmă, înflorire ca o floare şi-mi fermecase cu un zâmbet şi c-o privire un trecător ceas al vieții”.
(Mihail Sadoveanu – „Un om năcăjit”)
Ce poveste cutremurătoare despre Niculăeş Onişor-copilul necăjit, orfan la 8 ani , despre”mămuța”lui, Irina, secerată de boală si lipsuri , despre mioara ei pe care i-o lasă moştenire mezinului care veghea la căpătâiul ei şi îi dădea „cana cu apă ,că avea fierbințeală mare”, despre griji , povara vieții pe care odinioară copiii le împărțeau cu părinții lor ,ca toți cei „năcăjiți”. Unde eşti tu, Niculăeş, unde eşti tu ,Mihail Sadoveanu ?
Anonim
…să-mi luați fierbințeala de la cap…
Anonim
Se dă deștept și nu știe diferența dintre
dintre argou și jargon. Dacă mai supără fetele de la Coremi nu e bine.
Anonim
ne cam supara magraonu mancaiam pensia aia medicala
Catalina
…ce comparație…”și Arhimede…”. Ne scuzați ca nu v-am recunoscut pana acum…așa suntem noi, oamenii, nerecunoscatori….și câta erudiție in basme elene aveți…..ne scuzați încă odată….
Anonim
Catalina sau Catilina?
Anonim
Nici,nici ! …Serghei Esenin – Scrisoare De La Mama -, pe care vă invit s-o publicați (mai ales că v-a trimis-o de 2 ori şi e greu pentru o măicuță bătrână , cu brâul de lână să-şi caute fiul/fiica prin spelunci şi locuri ale pierzaniei de atâtea ori.Pe unii ca voi trebuia să vă caute la biblioteca județeană !?!
Carmen
Sunt cadru didactic, aveti dreptate, multi copii sunt lasati in grija rudelor, chiar si a vecinilor. Invocarea lui M. Sadoveanu nu se potriveste, acum traim alte vremuri, cu alte nevoi si solicitari pentru copii. Nu are rost sa insist.
Anonim
Era vorba de sentimente general-umane, (indiferent de epoca istorică) dintre mame şi copii lor ! Eu aşa am perceput („extrasenzorial” ?!) SENSUL „încercării” dvs.!
Anonim
Și noi, vecinele de la Coremi, percepem, extrasenzorial, că ești cam prost. Scuze!
Titică
Nu mai băgați în seamă pe nebuna pe care am lăsat-o eu de stricată ce era că o ştie tot orasul, că nu există curvă mai mare ca ea.Acuma, după ce a părăsit şi copiii pe care numai ea ştie cu cine i-a făcut , bate pe la uşile oamenilor să le ceară bani ca ajutor pentru copiii pe care nu i-a mai văzut de ani şi ani. Cică acum a încălecat pe unu de la ziar !
Anonim
Savu, cumva?
marin
Foarte interesant articolul! Subscriu la părerea că plecarea mamelor să muncească în străinătate – afectează pe termen lung sistemul psihic al acestor copii. Cred că nu se va schimba nimic în viitorul apropiat. ,, Unde ești copilărie, cu ….”