Întrebat ce este istoria şi cum trebuie definită, Voltaire a dat următorul răspuns: „Istoria omenirii este ca o femeie, de aceea ea nu trebuie făcută de femeie”. Totuşi, în timpurile noastre oricând este nevoie de o femeie în fruntea unei instituţii democratice, dar această femeie trebuie să fie un profesionist recunoscut. Ceea ce nu e cazul unor doamne din politica noastră. Femeile acestea nu au dat dovadă de cine ştie ce profesionalism în conducerea unor instituţii ale statului.

Dar să lăsăm femeile în pace şi să vedem cum stăm cu bărbaţii. Drept care, de la fostul preşedinte Traian Băsescu ştim câtă influenţă exercită caracterul unui om asupra destinelor unui popor, în special în împrejurări dificile sau în perioade de criză. Ne aducem aminte că fostul preşedinte de ţară a ales să taie salarii şi pensii, să comaseze spitale şi să desfiinţeze şcoli, în numele crizei financiare prin care a trecut ţara noastră în perioada 2009-2011. S-a ajuns astfel la o sperietoare pentru români, ceea ce înseamnă că măsurile de atunci au atentat atât la buzunare, cât şi la sufletele noastre. Traian Băsescu a recurs la astfel de măsuri prin intrigă şi corupţie, de altfel două vicii ce-l caracterizează. Or, în cazul preşedintelui Klaus Iohannis se spune că nu i se cunoaşte latura umană (Rareş Bogdan). Zicerea aceasta este falsă, pentru că, după primul său mandat şi, mai ales, după anosta campanie pentru prezidenţiale, avem suficiente date despre caracterul său. Drept care, actualul preşedinte are un temperament autocrat, fiind un democrat cu înclinaţii cezariste. Iar în politica sa „pas cu pas”, Klaus Iohannis face totdeauna pasul al doilea înainte de a-l fi făcut pe cel dintâi. Cu alte cuvinte, el are mereu intenţii bune şi convingeri oneste, dar numai în chestiuni personale.

Prin urmare, pentru preşedintele Klaus Iohannis democraţia este un simplu element decorativ al politicii sale personale. Abuzând în mod antidemocratic de putere, preşedintele reales intervine direct în politica dâmboviţeană, fără să respecte principiul democratic al separării puterilor în stat, spre a satisface vanitatea copilărească a câtorva doctrinari liberali lipsiţi de pricepere politică. Şi astfel, acest preşedinte a dat statului o misiune de partid, luptând împotriva altui partid cu care se află în competiţie politică. Îmi veţi spune că Iohannis a fost votat de popor şi este un preşedinte legitim. Da! El a fost votat de majoritatea electorilor, dar aceştia nu ştiu preţul democraţiei ca factor de cultură. Pentru ei a contat mai mult latura anatomică a acestui politician, nu cea umană, aşa cum, fără să vrea, a declarat purtătorul său de cuvânt din timpul campaniei pentru prezidenţiale. Cât adevăr şi câtă profunzime există în vechea zicală pe care a rostit-o vornicul Iordache Golescu, anume că înţeleptul aduce linişte la norod, iar cel lipsit de minte provoacă numai tulburare şi necazuri! Or, preşedintele Klaus Iohannis readuce vechile vicii politicianiste nu în plan economic, ci direct în sufletele noastre.

În campania pentru prezidenţiale omul acesta politic nu a făcut altceva decât să promoveze dezbinarea poporului prin declaraţiile sale. În toată perioada, gândurile acestui om au fost dominate de dorinţa de a fi reales şi nu a contat ce a făcut şi a spus pentru a-şi atinge scopul. Şi astfel s-a degradat definitiv moralitatea politică a poporului.

Prin urmare, acesta este omul Klaus Iohannis! Şi vor urma nişte ani în care puterea politică se va concentra într-o singură mână, o putere care îi va da preşedintelui mari prerogative, unele neconstituţionale, dar pe care va avea el grijă să le facă legale. Drept consecinţă a politicii sale este scăderea încrederii poporului în democraţie. Iată de ce rândurile de faţă nu au menirea de a apăra vreo poziţie politică, ci un principiu, anume că faţă de popor orice politician, indiferent de funcţia sa, trebuie să fie democrat. Dar principiul acesta este demodat pentru liberali. Aşadar, în noua arenă politică, ideologiile aproape că nu-şi mai au rostul. Puterea nu se va mai sprijini pe partide, ci pe interesele unui singur om politic şi a camarilei sale. Or, puterea corupe pe oricine. De exemplu, când a fost întrebat cum se face că în 2009 se afla în tabăra PSD, Klaus Iohannis a spus că aşa a simţit atunci, iar acum simte altfel. Deci, noi ne orientăm în politică după simţuri, nu după principii şi doctrine. Motiv pentru care eu cred că de acum încolo poporul român va avea o viaţă deosebit de grea. Statul lui Iohannis se va amesteca în micile şi fireştile rivalităţi dintre partide, ceea ce înseamnă că ne vom confrunta cu tot felul de lupte politice în noul mandat prezidenţial. Păcat numai pentru cei treizeci de ani cât au trecut de la evenimentele din ’89, timp suficient pentru însănătoşirea democraţiei dâmboviţene, dar ea continuă să cadă la pat ori de câte ori votăm în necunoştinţă de cauză.

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio