Este un miracol, de-a dreptul, că unităţile de învăţământ din Argeş încă „produc” olimpici pe bandă rulantă. În multe şcoli condiţiile de învăţământ lasă de dorit, în altele nu mai sunt suficienţi copii, iar cadrele didactice nu mai au nivelul de pregătire de altădată. În plus, guvernanţii s-au jucat, pur şi simplu, de-a reforma, năucind un sistem care înainte de 1989 era invidiat în întreaga lume. Astfel, în 27 de ani de la Revoluţie, Ministerul Educaţiei a avut 26 de miniştri (niciunul din Argeş, însă!), iar Legea Educaţiei a fost schimbată prin 55 de Ordine! Aşadar, de unde stabilitate, coerenţă şi, mai ales, performanţă? Nu zicem că trebuie să rămânem încremeniţi în proiectele din trecut, dar trebuie să luăm ce este bun la alţii. În niciun caz să „reformăm” continuu sistemul de învăţământ! Mai degrabă, am face bine să corelăm oferta educaţională cu cererea de pe piaţa muncii, iar fabricile de diplome, cum au fost numite universităţile, să îşi piardă această etichetă.
De unde performanţă în învăţământ?
Advertisement
Advertisement
2 Comentarii
Puiu
Dupa ce am aflat dintr-un alt articol al dumneavoastra ca bataia de joc a atins cele mai inalte cote, in acest articol fac o descoperire care m-a multumit pe deplin:
Sistemul de invatamant dinainte de 1989 era invidiat in intreaga lume.
Si-atunci pentru ce au incercat 26 de ministri sa-l reformeze? Ce putem lua noi de la altii, atata timp cat suntem mai buni ca ei? Cred ca putem lua exemplul bazei materiale din scolile lor.Decaderea pe care o cunoaste in prezent Sistemul de Educatie are multiple cauze.Cele mai relevante mi se par scaderea disciplinei scolare si a autoritatii cadrelor la clasa, lucruri care pornesc din reducerea masiva a moralitatii si a educatiei primite de acasa.Dar si astea provin dintr-o brambureala si o balbaiala a celor care conduc destinele acestei tari, a faptului ca au fost distruse niste principii sanatoase.Faptul ca mai sunt performante in invatamant, inseamna ca nu suntem o natiune moarta, ci doar intr-o coma indusa.
Petrică
Performanţa se realizează cu banii părinţilor de meditaţii în afara şcolii şi nu în şcoală.
Profesorii care nu fac meditaţii nu au bani să cumpere cărţi de specialitate.
Politicul (inclusiv cei de la conducerea învăţământului argeşean) fură bani, strigă în gura mare că profesorii sunt nepregătiţi, iar în acelaşi timp aşteaptă ca profesorul (căruia i s- a luat dreptul la a cumpăra o carte) să facă din rahat bici.