Proiectul de promovare a satului argeşean şi a valorilor autentic româneşti a continuat în cadrul emisiunii „Subiect de presă” de la Antena 1 Piteşti. Invitatul de ieri a fost primarul de la Corbi, Virgil Baciu. Gazdele din platou, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, au adus în discuţie revitalizarea mediului rural, iar edilul a demonstrat că este unul dintre modelele demne de urmat pentru ca zonele rurale să devină productive prin strategii simple, însă bine puse la punct ale comunităţilor locale.
„Este meritul comunităţii”
„Pentru ce este astăzi comuna Corbi, meritul nu este al meu, ci al comunităţii din care fac parte. Satele de pe aceste meleaguri au fost înzestrate de la Dumnezeu cu resurse naturale uriaşe, dar şi cu oameni de foarte bună calitate care au ştiut să exploateze aceste bogăţii. Comunitatea noastră a avut şi avantajul că în perioada comunistă a scăpat de colectivizare”, a spus Virgil Baciu.
„După revoluţie au devenit şi mai puternici în gândire, pentru că a intervenit şi libertatea. Meseriile tradiţionale (oieritul şi agricultura, în special) s-au transmis din tată în fiu, iar astăzi comuna nu este vitregită de forţa de muncă. Oamenii sunt legaţi de glie, muncesc şi au din ce trăi. Deşi nu avem «brevet» pentru agricultură ecologică, pot să vă spun că fermierii folosesc îngrăşăminte naturale (au şi de unde), iar produsele sunt 100% naturale”, a continuat edilul.
O asociaţie deşteaptă
„Micile gospodării funcţionează individualizat, dar avem şi crescători de animale care s-au asociat. Cea mai mare este «Asociaţia crescătorilor de ovine Corbii de Piatră», cu aproximativ 200 de membri. De curând, au înfiinţat şi o cooperativă care încearcă să-şi optimizeze cheltuielile şi să pună la punct o strategie în ceea ce priveşte vânzarea produselor. Problema – fermierii au o vorbă: carnea de cioban a devenit cea mai scumpă, în sensul că foarte greu se mai găsesc. O altă problemă e faptul că trebuie să se descurce într-un sistem tip «monopol» unde preţul de achiziţie este impus. Exportul se face către ţările arabe, iar acolo Iordania deţine monopolul. De fapt, sunt câteva persoane care controlează piaţa. Ciobanii noştri trebuie să lucreze cu intermediari şi atunci câştigul este evident mai mic”, a spus dl Baciu.
Ultima generaţie de ciobani?
„În ceea ce priveşte asigurarea unei continuităţi în practicarea oieritului, principala problemă e că nu apar oameni noi interesaţi. Deşi asociaţia a organizat cursuri, s-au dus tot cei care au oi şi sunt ciobani din tată în fiu – nu alţii care îşi doresc să ajungă ciobani de meserie. Aşa se face că fermierii sunt nevoiţi să apeleze deseori la oameni neinstruiţi, unii dintre aceştia vitregiţi de soartă, chiar persoane fără adăpost. Iar pe aceştia nu te poţi baza pentru că au o mulţime de lacune: te trezeşti că au plecat fără să anunţe, că s-au îmbătat sau te miri ce altceva au făcut. Vestea proastă, repet, e că nu vine nimeni din urmă. Ciobanii cred că fiii lor ar putea fi ultima generaţie care să se ocupe aşa cum se cuvine de animale. Câştigurile nu sunt chiar mici: un cioban câştigă 1500-2000 lei, plus banii de ţigări, masa asigurată şi loc unde să doarmă.”
Proiecte inspirate din Republica Moldova
„Sperăm ca odată pusă la punct strategia din cadrul cooperativei, să găsim şi soluţii pentru forţa de muncă. Asocierea este esenţială. Cooperativa «Corbii de Piatră» are deja două proiecte – unul pentru construirea unui depozit de fructe şi legume, celălalt pentru un abator. De asemenea, avem şi mici întreprinzători care vin cu proiecte interesante. Spre exemplu, Cornel Samoilă (fratele artistului popular Costel Samoilă) a construit un cuptor pentru uscarea prunelor. Încă mai sunt lucruri de pus la punct, dar oricum e de apreciat. Din punctul meu de vedere, depozitul de fructe este extrem de important. Mă uit la cum se procedează în Republica Moldova, unde suntem înfrăţiţi cu trei localităţi. Într-una dintre ele, la Săroca, s-au construit depozite de mari dimensiuni ce asigură păstrarea fructelor un timp îndelungat, astfel că fermierii pot negocia şi vinde la momentul oportun, când cererea şi preţul sunt ridicate. Aşa ar trebui să facem şi noi”, a punctat primarul.
Educaţia, pe primul loc
„Lucrurile bune se pot întâmpla dacă ne aplecăm la resursa umană şi la educaţie. Desigur, avem nevoie de sănătate, dar ca să ajungem să fim sănătoşi trebuie să fim educaţi. Aici trebuie puse la punct programe, din păcate nu am avut niciodată continuitate”, a apreciat dl Baciu.
„Am avut peste 25 de miniştri în educaţie şi fiecare a modificat ce a vrut…”, a precizat Cristina Munteanu.
„Desfiinţarea şcolilor profesionale a fost cea mai mare greşeală. Acum firmele se confruntă cu o problemă extraordinar de mare: deficitul forţei de muncă. Din cauza lacunelor din sistemul de educaţie de stat, firmele sunt nevoite să aloce bani pentru programe de formare profesională, cursuri ş.a.m.d. Mulţi nu înţeleg că nu ai nevoie de nu ştiu ce diplomă de licenţă sau de doctorat ca să o duci bine în viaţă. Ai nevoie în primul rând de o educaţie de bază, de bun-simţ şi de dorinţa de a învăţa ceea ce-ţi place cu adevărat să faci. Fără educaţie, nu ai cum să pui preţ pe sănătate. Aşa că vom cheltui din ce în ce mai mulţi bani pe bugetele din sănătate, dar oamenii vor fi tot mai bolnavi”, a menţionat primarul.
Cum rămâne cu… bogăţia?
„Şi conceptul de bogăţie este prost interpretat de mulţi români. Unii nu şi-au dat seama că a urmări cu orice preţ avuţia, condus de egoism, distrugi ce-i în jurul tău. Şi atunci, degeaba ai palat dacă în momentul când ieşi din curte vezi sărăcie şi ţi-e frică să nu-ţi dea cineva în cap. Mai bine să ai o casă normală printre oameni normali, iar când ieşi din curte să te simţi în siguranţă. Întreb şi cititorii, dintre acestea două ce tip de societate preferă?” – a conchis Virgil Baciu.
Concluzia noastră: investiţia în educaţie este aşadar cea mai bună afacere…
