Nu departe de oraş, o gospodărie abandonată
O casă dărăpănată, cu un scaun aşezat într-o grădină plină de bălării, mă duce cu gândul la sfârşitul inevitabil al oricărui lucru, când bătrâneţea a pierdut lupta cu timpul, iar tinereţea a zburat ca o pasăre migratoare către un climat mai favorabil. Rămâne în urmă o imagine dezolantă a satului argeşean care, din fericire, nu este încă întipărită peste tot. Ţine până la urmă de fiecare unde alege să investească, unde îşi trăieşte viaţa şi mai ales cum. Este însă mare păcat să vezi asemenea locuri abandonate, nu departe de zona urbană şi cu toate utilităţile la îndemână.
Greu e să porneşti la drum
Valoarea terenului e mascată de bălării
După cum am mai scris, viaţa la ţară nu mai e atât de grea, căci acum, în anul Centenarului Marii Uniri, schimbările sunt enorme faţă de ce era în urmă cu 100 de ani. Majoritatea primăriilor argeşene au investit în utilităţi, iar proiectele sunt finalizate sau în curs de finalizare. Dacă te muţi la ţară, e bine de ştiut că ai apă curentă, gaze, energie electrică şi internet. Iar în locul betoanelor, parcărilor pline şi a forfotei de la oraş, ai o grădină unde poţi cultiva fructe şi legume. În anii buni, când vremea nu se răzbună pe mugurii abia înfloriţi şi pe lăstarul viţei de vie, poţi face chiar şi o mică afacere cu mere, prune sau struguri. Iar dacă ai o suprafaţă mai mare în posesie, grâul şi porumbul îţi aduc bani în plus şi asigură fără probleme necesarul de hrană al păsărilor din curte.
Pe de altă parte, aud mulţi tineri care spun că agricultura nu e de ei. Unii sunt convinşi că nu se îmbogăţesc din aşa ceva, altora pur şi simplu nu le place. Păi, în acest caz, terenul despre care vorbesc poate fi îngrijit, pus gazon şi transformat într-o zonă de relaxare ideală. Iazul acum plin de mătasea broaştei şi de crengi putrezite poate deveni, de ce nu, o piscină de fiţe. Un tânăr care are înclinaţii tehnice şi spune pas agriculturii poate face naveta 8-10 kilometri, iar din salariul de programator sau inginer sunt convins că îşi permite asemenea investiţii. Dacă e medic, cu atât mai bine. Prin prisma meseriei, cred că simte oportunitatea de a trăi într-un asemenea loc: ferit de poluare şi liniştit.
Cine întreţine „boala”?
Oamenii trebuie încurajaţi să investească la sate
De aceea am ales să promovăm satul argeşean. Avem un relief minunat ce poate contribui la starea de fericire, dar şi proiecte ale administaţiilor locale ce permit un trai decent oricărui individ care pune osul la treabă, care este responsabil şi nu aşteaptă ajutoarele sociale sau mila altora.
Partea proastă e că nu toţi oamenii îşi doresc să fie bine. Nici lor, nici comunităţii din care fac parte. Am văzut mulţi leneşi care umblă cu mişmaşuri şi caută să obţină tot soiul de certificate medicale care, chipurile, atestă că sunt handicapaţi sau inapţi de muncă. De fapt, ei sunt bine mersi, singura lor suferinţă fiind lenea cronică. Pe fondul lipsei de educaţie, simptomele sunt cu atât mai severe şi greu de tratat. Ăştia umplu conturile afaceriştilor care investesc în cazinouri cu păcănele, baruri de noapte cu dansatoare, cârciumi şi alte locuri viciate. Banul pentru care nu transpiri e uşor de aruncat, iar gândul că oricum vor veni alţii fără să faci nimic întreţine boala.
O altfel de educaţie
Prin urmare, nu e suficient să privim către oamenii realizaţi sau în curs de afirmare, lupta cea mai grea cred că trebuie să se dea pe palierul de jos al societăţii, acolo unde lipsa educaţiei îşi spune cuvântul. Am o idee! Dacă tinerii de la sate preferă şcolile de la oraş (unde oricum trag chiulul, iar unităţile de învăţământ din comune sunt tot mai pustii), poate că înfiinţarea unor mici centre de dezvoltare a aptitudinilor îi vor ţine pe tineri ocupaţi. O să încerc să mă detaşez un pic de tradiţie, în sensul că nu aş miza pe reînfiinţarea şcolilor de meşteşugari, fierari ş.a.m.d. Poate că e timpul să ieşim un pic în afara sferei şi să facem o investiţie în acord cu vremurile în care trăim.
Concret, eu aş realiza la sate sondaje pentru a încerca să găsesc un numitor comun care îi uneşte astăzi pe tineri. Ce le-ar plăcea să înveţe în afara orelor de curs? Să repare o maşină? Un telefon? Să construiască o casă? Cred că, la nivel de începător, asemenea centre pentru cursuri nu ar necesita foarte mulţi bani şi ar putea da rezultate nesperat de bune. În primul rând, deveniţi adulţi, îşi vor aduce aminte cu plăcere nu doar de locul unde au crescut, ci şi de locul unde au învăţat prima meserie (n.r. – chiar aşa aş numi proiectul, „Prima meserie”). Asta îi va motiva să investească la sat şi chiar dacă nu va fi în viitor o reşedinţă permanentă, faptul că ar putea fi vizitat săptămânal de tinerii legaţi sufleteşte de acel loc tot înseamnă ceva. Înseamnă siguranţa că satul argeşean nu va pieri.
3 Comentarii
cassyo
Sunt bune si sondajele, nu zic nu, dar cred ca o metoda mai sigura de a revigora ceva prin satele argesene este sa tragem cat mai mult cu ochiul la experienta vecinilor : judetele Olt, Valcea, Dambovita si, de ce nu, poate si un pic mai departe: la Sibiu sa spunem.
Urmaresc, de niste ani buni deja, si presa din judetele vecine, ocazional si din alte zone ale tarii.
Am aproape o revelatie fata de cum se misca edilii din localitatile valcene si am avea ce invata de la ei, fara nicio falsa rusine sau rezerva visavis de faptul ca, odinioara (in vremea copilariei mele) Arges insemna si o portiune insemnata din aceste judete.In http://ziaruldevalcea.ro/ sunt , bunaoara, prezentati primarii si localitatile din Orlesti, Berislavesti si Olanesti, cu preocuparile lor pentru bunastarea oamenilor.
Depinde si de presa si de edili si de fiecare cetatean in parte .
In Olt, in timp ce marea majoritate a satelor se depopuleaza rapid (ca in mai toata tara, de altfel ) exista unele care renasc aproape cum ar fi Garcov si, in special, Izbiceni . Exista o explicatie: aceste sate sunt pline de solarii, practic nu exista gospodarie fara ele. Trecand mereu prin zona , vad ca se extind si in extravilan !
Tinerii de acolo nu mai pleaca ci raman sa-si ajute initial parintii si apoi, firesc sa preia fraiele afacerilor cu legume.
De ce unele sate pot sa renasca iar satele imediat invecinate isi urmeaza drumul aproape implacabil spre depopulare totala, in ele ramanand practic numai batranii ?Intrebarea este retorica desigur iar raspunsul este ca omul sfinteste locul !
De ce Valcea imi pare ca se misca net mai bine ca Argesul (sau cel putin asa apare in presa locala unde, de ce sa nu o spunem, faptul divers si sponsorii nu ocupa aproape complet prima pagina ca in ziarele din Arges)?
Foarte probabil au mai multi oameni cu initiativa, dor si putere de munca si propasire la nivelele diriguitoare dar si la nivel individual !
S-a gandit oare cineva care ar mai fi pozitia Argesului in ansamblul economico-social al tarii daca am scoate din ecuatie Dacia ?
Cu o floare nu se face primavara dar noi argesenii continuam sa ne rezemam de ea de mai bine de o jumatate de veac.
E si bine e si rau ca avem Dacia : poate daca nu o aveam, am fi fost fortati sa cautam alte cai sa tinem pasul cu vremurile si ne-am fi dezvoltat mai omogen .
Just my two cents !
Anonim
Ceea ce vedeți este rezultatul traiului de mizerie, salariilor de tot rahatul și nu în ultimul rând rezultatul Justiției românești.
Pe scurt hoția și- a spus cuvântul.
Anonim
D-le George Olteanu, felicitări , desi eclectic , ca stil literar(poporanism, sămănătorism, țărănism(Duiliu Zamfirescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Al. Vlahuță etc. etc.),iar ca ideologie , țărănist (sadea!)-Virgil Madgearu- ,cu vagi urme trăiriste (Nae Ionescu, Petre Țuțeà etc.) şi ale protocronismului socialist (Zamfirescu de la Căteasca), articolul dvs. arată că ați trecut printr-un liceu bun, cu profesori a căror influență v-a marcat !
Însă vaoarea ştiințifică (sociologică) e aproape de „propedeutica”…în „domeniu”(sociologie), mai ales la punctarea „cauzelor neajunsurilor”, de aici şi „utopismul” soluțiilor propuse !…