Nume de cod într-un dosar de urmărire informativă. Din comunismu` ceaușist, după ”tezele din iulie”. Când tânăru` Gabriel Liiceanu se-ntoarce de la Aachen. Cu Heidegger în gând și vrând a-l publica și la București. Ca să promoveze filosofia adevărată. Nu impostura marxist-leninistă. Socialismu` științific. Ateismu` bolșevic. Și să-i fie demn urmaș maestrului Noica. Un oprimat fără vină ș-acesta, prin închisori și domiciliu forțat în Câmpulung-Muscel, la noi…
Ei bine, în tot travaliul ăsta, odios nespus și costisitor, pe urma lu` Gabi, mârșav coordonator fu un… argeșean de la Vulturești. Maior securist Ion Pătrulescu. Nu doar el din zonă printre implicați. Plătiți excelent și cu privilegii ca să facă rău. Să distrugă, prin întunecimea minții și răutatea din suflet, mii și mii de vieți. Nesupuse încă ”noii orânduiri”. ”Dictaturii proletariatului”. ”Marelui Frate” de la Răsărit…
Neîndoielnic, Pătrulescu, Deleanu, Gheorghe (și ăștia tot din Argeș de fel), Cepraga, Borșan, Pruneanu, Năstase, Dumitrescu și alții atâția n-aveau ei singuri capacitați intelectuale a-l bage pe Liiceanu la beci. Așa că apelează la ”surse”. Turnătorii care nu pregetă a-l judeca apăsat. Ideologic, profesional, moral. Ș-a-l încondeia neobosit și invidios. ”Cristian”, ”Marian”, ”Nicoară” sunt câțiva dintre ei. Primului, Octavian Chețan pe nume, șef de revistă-n domeniu, îi dedică un tom*. Amplu și documentat. De resentimente, nu foarte-ncărcat. Mai abitir, aș spune, de amărăciune. Un demers epistolar consistent, suculent, pe deplin decent. Menit să dezvăluie mult din putregaiul ”iepocii de aur”. S-arate lumii-ntregi cum a trăit ”fericit”, zi și noapte urmărit. ”Grație” informatorilor ”dragi”, zeloși copios. Și gardienilor ticăloșiți ai ”societății socialiste multilateral dezvoltată”. Care n-au dat seamă și n-or da vreodată…
Cetit-am cartea-i cu nesaț. I-am dăruit mulțumit două nopți fără preget. Nu numai pentru dezvăluiri. Ci și pentru savoarea indiscutabilă a narațiunii. Liiceanu având, categoric, un condei sprințar, vrednic, fascinant. Experimentat și, inevitabil, intens cizelat. Scriitură bună și de anvergură, cu o corectură nu chiar pe măsură. Parcă-i un roman cu fapte exacte, personaje-adevărate, nedenaturate. Maliția de soi e și ea prezentă, însă pertinentă. Fără doar și poate, un volum aparte pe la ceas de noapte. De emoții creator, pentru mulți tulburător. De istorie izvor, merită sincer onor…
Adrian SIMEANU
*Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător, Ed. Humanitas, 2013
7 Comentarii
Gogoașă
Mă rog…de gustibus non disputandum…
Puiu
Am nevoie de sprijinul dumneavoastră, domnule Goargas, pentru ca vreau sa scriu un roman, și eu nu sunt asa talentat și nici filozof. Am găsit titlul romanului, sau al cărții, și vreau sa descriu activitatea unor scriitori nesuferiți. în perioada 2004-2014.Titlul cărții este „Dragul meu pupator”. Poate îmi faceți prefață, as fi onorat, și nu vreau cuvinte asa frumoase despre mine, cum a ales domnul Adrian Simeanu, pentru cel mai lipsit de caracter filozof al Rlmaniei.
Anonim
De acord și cu dumneavoastră și cu alter ego-ul meu, Gogoașă. Pentru prefața dedicată ,,pupătorilor” cred că aș avea nevoie de o lămâie. Haidegger, Haidegger, sictir socialismului dar n-a tușit deloc atunci când a luat ,,moca” o editură care proslăvea s.s.m.d. (Editura Politică). Știm însă că marii scriitori una vorbesc (scriu) și alta fumează (se comportă). Nu cred că este cazul, totuși…
Goargăș
Pentru conformitate, Goargăș.
Puiu
Mulțumesc mult! Știam eu ca nu ma lăsați la greu. Maine sunt după lamai, dar turceasca nu va iau, ca „e toxice rău ” Știți cumva, dacă unii autori au devenit acri și toxici de la lamai? Dar tupeul cine-l produce, licopenul?
Puiu
Sunteți fericit când aveți alter ego? Va întreb, pentru ca eu sunt mulțumit cu after shave!?
Goargăș
Da, am cu cine să mă cert…