Oraşul, la lăsarea nopţii, avea un aer ciudat: un fel de animaţie nervoasă şi frustrantă. Oamenii aveau chipurile palide, îngândurate. Numai tinerii mergeau în grupuri agitate, grăbite, pentru că se apropia ora 23 şi riscau să primească amenzi de la poliţiştii care, şi ei, se aflau în grupuri de câte trei. Ritmul şi succesiunea informaţiilor referitoare la pandemia de Covid-19 reprezintă noile realităţi ale vieţii de zi cu zi. Dar este vorba despre realităţi fără dimensiuni şi fără profunzime, deci fără să le cunoaştem cu adevărat. Trăim cu ele numai la nivel de informaţie, cheltuindu-le în imagini dintre cele mai aiuritoare la unii dintre noi, neliniştitoare la cei mai mulţi. Văzând cum îşi urmează cursul această pandemie, cu atâtea informaţii de la faţa locului, cu peste suta de morţi aproape zilnic, nu avem cum să stăm liniştiţi, cu braţele încrucişate, ca simpli spectatori. Deci, nu se impune o asemenea atitudine! Iar autorităţile ştiu acest lucru. Drept care, la începutul acestei săptămâni au fost introduse noi restricţii. E vorba, mai degrabă, despre o nouă stare de ordine. O ordine care vine cu noi restricţii pentru a mai diminua din nenorocirile abătute asupra noastră. 

Mă plimb prin oraş, singur, fără amintiri personale, îngrijorat de cele ce se întâmplă. În piaţa centrală oamenii protestează, dar manifestarea lor gregară seamănă mai mult cu o panică. Or, cu cât se adună laolaltă mai mulţi oameni, cu atât mai stupid şi mai sugestiv devine individul. Având toţi măştile pe faţă, am impresia că particip la un bal mascat, nu la o manifestare de protest. Lumea s-a revoltat pentru că guvernanţii au închis pieţele alimentare. Or, declaraţiile politicienilor nu sunt decât o vorbărie goală, ferită de controlul opiniei publice şi a bunului simţ. În primul rând, zăpăcesclumea. Împiedică reacţia sănătoasă a populaţiei, care fie prin râs, fie prin indignare, fie printr-o îndreptăţită revoltă, îşi pune în pericol chiar şi viaţa. Sigur, există întotdeauna un fel de credinţă care pune stăpânire pe om şi-i menţine optimismul. Mulţi dintre noi suntem convinşi că la începutul anului viitor vom fi cu toţii vaccinaţi împotriva noului virus. În fapt însă, speranţa aceasta de calmare a spiritelor este roasă de neîncredere. Din păcate, chiar dacă vom dispune de vreun vaccin, sistemul nostru sanitar nu este încă pregătit din punct de vedere logistic şi uman pentru a-l administra tuturor oamenilor. 

În al doilea rând, vorbăria goală ascute luptele politice, care pur şi simplu fac ca societatea noastră să devină şi mai vulnerabilă în faţa lui Covid-19. Deci, acum, în plină expansiune a pandemiei, când mor zilnic sute de oameni, când mai toţi ştim despre ce este vorba, politicienii găsesc de cuviinţă să se acuze unii pe alţii, în funcţie de interesele personale şi de partid, făcând din alegerile parlamentare tema principală a agendei de lucru pentru ţară. 

Una peste alta, cred că nu exagerez dacă îmi văd semenul că şi-a pierdut cu totul încrederea în autorităţi. Trăim într-o lume discutabilă, care răsună de politică, de liberalism, social-deomocraţie, iar din sufletul nostru se înalţă dorinţa unui răspuns la acest tumult de îndoieli şi nesiguranţă. 

Prin urmare, nu este deloc de mirare că în ziua de azi s-a instalat o atmosferă catastrofică, de parcă ar fi pornit o avalanşă pe care nu o mai poate opri nimeni. Iar dacă m-ar întreba cineva „Ce pot să fac?”, aş răspunde: „Nu ştiu nici eu”. Şi aş continua cu ideea că, în cursul istoriei, omenirea s-a aflat de nenumărate ori în asemenea situaţii fără ieşire. Dar apoi, dintr-o dată, lucrurile au mers mai departe, astfel încât vechea lume a continuat să existe, fireşte în mod diferit faţă de cea dinainte. Noi nu suntem doar cei care suportă vremurile actuale, ci şi cei care fac aceste vremuri. De faptul că nu avem paturi pentru bolnavi nu sunt vinovate vremurile, ci noi, oamenii. La fel, în condiţiile în care nu avem numărul de medici necesar pentru a-i trata pe toţi bolnavii, nu vremurile se fac vinovate, nici bolnavii – care şi-au plătit contribuţia la stat o viaţă întreagă – ci aceia care s-au aflat timp de trei decenii la conducerea acestui stat. Or, efectul coronavirusului nu ne mai permite prea mult răgaz, cauzele fiindu-i încă necunoscute. Singurul lucru, din păcate, pe care putem să-l mai facem este să respectăm ce ne cer specialiştii. Vorbim despre o boală care a scăpat de sub supravegherea şi controlul chiar al specialiştilor în materie. Suntem aici într-un domeniu străin de cei mai mulţi dintre noi şi, deci, nu putem face altceva decât să dăm dovadă de responsabilitate şi să ne protejăm de această boală nenorocită.

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio