Acum zece ani, în redacţiile unor cotidiene şi ziare regionale din Olanda ni se spunea că presa scrisă e pe cale de dispariţie. În Amsterdam şi în alte câteva oraşe, gazetarii ne arătau cât de rapid circulă informaţia transmisă digital, pe tabletă, pe telefon mobil, pe ceas etc. şi cât de prompt răspund cititorii, pe aceleaşi canale de comunicare, la unele probleme de mare interes public. Anii au trecut, presa scrisă s-a împuţinat evident, iar internetul a cam preluat şi la noi puterea. Cel puţin în privinţa dialogului cu cititorii în mediul virtual, aşteptările nu ne-au fost înşelate. Este şi motivul pentru care, astăzi, îi dăm netului ce-i al lui, punctând două comentarii foarte inspirate.

# Încep cu drogurile, dar fără nicio aluzie la toleranţa faţă de consumatorii de marijuana, pe care am constatat-o pe malul Mării Nordului. Articolul nostru de ieri intitulat „Fiul meu se droghează! Cine îl salvează?” atrăgea atenţia asupra faptului că în Argeş consumatorii de stupefiante au şanse minime de recuperare, dat fiind faptul că în judeţ nu există centre de dezintoxicare. Motivul? Păi, legat de asta, „indiferenţa oamenilor politici îmi cam miroase a complicitate” – spune una dintre cititoarele noastre, Delia Dumitrică. Argumentul ei: în România, unii nu (prea) au interes să existe aceste centre de dezintoxicare. De ce? Fiindcă tinerii/copiii ar putea fi astfel salvaţi şi n-ar mai consuma droguri. Or, cineva ar pierde „muuulţi” bani din acest motiv. Deci, aceia „care fac şi desfac legi” şi care sunt în măsură să rezolve problema nu mişcă nimic în acest sens. Cine sunt ei? „Sunt – ne spune cititoarea – exact aceia pe care-i aminteaţi dumneavoastră, adică aceia care au dispus construirea sălilor de sport în pantă, a parcurilor în sate cu 30 de locuitori, a spaţiilor de joacă în localităţi în care media de vârstă este de 60 de ani, a pârtiilor şi a patinoarelor artificiale, în condiţiile în care avem, de pildă, «un Moliviş» existent numai în coşmarul argeşenilor”.

# „Dacă nu dezvoltăm România cu infrastructură, cu tot ce înseamnă sănătate, învăţământ, ne condamnăm copiii la un viitor de sclavie pe perioadă nedeterminată” – a spus recent liderul Sindicatului Automobile Dacia, Nicolae Pavelescu. E corect. Omul vorbeşte frumos, se implică, scoate – după cum s-a văzut – oamenii în stradă, şi pentru autostrada Piteşti-Sibiu, şi pentru alte drepturi salariale, dar, din păcate, problemele rămân nerezolvate. Este şi motivul pentru care „Puiu”, un alt cititor foarte activ al ziarului nostru, bate şaua ca să priceapă iapa, spunând că, recent, când Dragnea şi Tăriceanu au venit la Dacia, ei trebuiau să-i ceară liderului sindical câte o lopată şi să-l întrebe: „Ne apucăm de autostradă. De unde începem?”.

Dar au vreun interes? Vor ei să dezvolte România cu infrastructură, cu tot ce înseamnă sănătate şi învăţământ, ca să nu ne condamnăm copiii la un viitor de sclavie pe perioadă nedeterminată? Asta e întrebarea!

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio