Cred că noi, românii, avem o prejudecată faţă de istorie. De ce? Fiindcă i-am fost victime. Pentru noi istoria e în chip necesar demonică, fiindcă mai tot timpul am fost subjugaţi sau vânduţi de străini. Abia odată cu declaraţia preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, din 8 ianuarie 1918, în care a susţinut autoderminarea naţională a popoarelor de sub stăpânirea Austro-Ungariei, putem vorbi de o oarecare libertate naţională. Aşadar, poporul nostru nu a avut timp să se gândească la legile de gravitaţie universală, să descopere stele şi luceferi, să caute a patra dimensiune, să-şi bată mintea cu quadratura cercului etc. Istoria nu i-a dat răgaz.

Prin urmare, astăzi, în ceea ce priveşte naţiunea noastră, ea a ajuns să fie zilnic agresată în valorile ei de către cozile de topor din România. Este vorba de o galerie de parveniţi şi oportunişti care se bucură de nivelul destul de ridicat al indemnizaţiilor în euro, fără a fi preocupaţi să apere interesele ţării pe care o reprezintă în organismele politice ale Uniunii Europene. Sigur, există şi excepţii, oameni de bună credinţă printre europarlamentari, dar munca acestora este subminată de cei care se cred mai întâi europeni şi abia apoi români.

Ca exemple dintre aceştia din urmă, voi începe cu Dacian Cioloş, un politician turcit şi voi âîncheia cu Rareş Bogdan, un om lipsit de scrupule. Într-o declaraţie recentă făcută la televizor, el a spus că poate fi oricând ministru, dar nu-l interesează asta deocamdată. Deh, indemnizaţia în euro a unui europarlamentar este mai mare decât salariul unui ministru român. Vă daţi seama de câtă aroganţă dă dovadă acest politician?! Dar vă mai prezint o figură, care, prin alianţa cu George Soros, capătă o semnificaţie deosebită atât pentru conştiinţa naţională, cât şi pentru interesele noastre în cadrul Uniunii Europene. Este vorba de Monica Macovei. Acestor europarlamentari le este suficient să li se arate o bucăţică de zahăr ca să-şi vorbească ţara de rău. Din cauza lor, vest-europenii ne tot bat la cap cu privire la justiţie, în condiţiile în care justiţia apărată de ei i-a dat pe Codruţa Koveşi, pe Portocală etc.

În astfel de condiţii, aşadar, problema naţiunii române nu se mai afirmă din punct de vedere psihologic, cultural, economic. Iată de ce maghiarii se poartă în ţara noastră de parcă poporul român nici n-ar exista! Pentru felul nostru actual de a fi, adică fără o puternică conştiinţă de neam, Republica Moldova, de exemplu, a ieşit cu totul şi definitiv din sfera de influenţă a României. Maia Sandu, aleasă preşedinte al acestei ţări-surori, nici nu vrea să audă de ţara noastră. Desprinzându-se de Rusia, ea şi-a îndreptat politica externă spre Germania. În ciuda faptului că ziua de 27 martie este una dintre cele mai semnificative din istoria noastră, astăzi nu facem nimic în acest sens, în afară de câteva declaraţi politice ridicole. Or, atunci, după 106 ani de ocupaţie ţaristă, Basarabia a revenit în graniţele ei fireşti.

Aşa s-a ajuns ca viaţa noastră să fie mai grea decât cea din mijlocul codrilor. Iar de acest lucru nu-ţi dai seama dacă priveşti realitatea de afară prin fereastra vreunui birou sau instalat confortabil în fotoliile moi din saloanele puterii politice. Îţi dai seama numai dacă ieşi şi stai de vorbă cu oamenii. În stradă afli cu adevărat cât de modernă este societatea noastră şi cât este ea de umană.

Din aceste discuţii mai rezultă că noi suntem trataţi în Uniunea Europeană ca nişte cetăţeni de rangul doi, iar ţara noastră este de mâna a doua, dacă e să ne luăm după o declaraţie a lui Traian Băsescu.

Contrar unei astfel de prejudecăţi mai mult sau mai puţin europene, dacă e să mă refer numai la aspectul cultural al acestei probleme, ştim cu toţii că există diferenţe culturale între ţările UE. Noi, românii, avem o cultură europeană, dar şi forme culturale proprii. Faptul că le avem se datorează legăturii noastre cu glia strămoşească. Un popor fără legături cu această glie este numit în mod obişnuit nomad. Lucian Blaga, în opera sa filosofică, de exemplu, a subliniat importanţa pământului pentru identitatea noastră naţională. Dar acest lucru nu trebuie privit în mod determinant, pentru că formele noastre culturale fac parte din cultura europeană. Toţi europenii, inclusiv românii, trăiam revendicându-ne de la morarul Noe, spune Lucian Blaga. Teoria este cunoscută drept „Arca lui Noe”. Această teorie arată că toate popoarele europene sunt legate între ele atât de strâns, încât pot rezista oricărui potop intern sau extern. Dovadă este vaccinul anti-Covid, care a fost distribuit la aceeaşi dată tuturor ţărilor ce formează Uniunea Europeană şi în cantitate justificat măsurată.

Distribuie pe Facebook