Articolul de ieri „Protocolul care omoară omul” a stârnit reacţii pro şi contra din partea cititorilor ziarului nostru. Nefericita întâmplare în care un om prăbuşit – atenţie! – în curtea unei unităţi de asistenţă medico-socială a fost „tratat” cu indiferenţă de personal a fost catalogată de unii internauţi drept o… făcătură.
Se încearcă deturnarea adevărului
În loc să se vadă problema de fond, aceea că nu a fost acordat prim-ajutor din partea personalului sanitar, se încearcă intimidarea redactorului şi deturnarea adevărului. Lipsa de omenie – despre asta este vorba în articol. Nu a fost vorba de nicio înscenare. Cruda realitate este că am uitat să mai fim oameni! Am uitat să ne mai pese de cel de lângă noi! La o unitate care are legătură cu domeniul sănătăţii şi, mai ales la un azil de bătrâni, te aştepţi la o vorbă bună, la un tratament măcar omenesc…
Unii „anonimi” se întreabă de ce nu a fost chemată ambulanţa din primul moment. Ei bine, s-a întâmplat acest lucru, oameni buni!
L-am sunat pe directorul de la Ambulanţă!
Ca o revenire la articolul de ieri menţionez că personal l-am sunat pe dr. Marian Hiru, directorul Serviciului Judeţean de Ambulanţă. După ce i-am prezentat foarte pe scurt cazul, acesta mi-a spus că, dacă a fost apelat 112, atunci salvarea cu echipajul disponibil va sosi la faţa locului în cel mai scurt timp. De altfel, chiar în timpul acestei convorbiri telefonice o ambulanţă a oprit în dreptul azilului pentru a prelua bolnavul. Încă mai vorbeam la telefon cu directorul Serviciului de Ambulanţă când salvarea a pornit la drum cu pacientul. Această imagine cu omul conectat la cablurile echipamentului medical mi-a rămas întipărită în minte în momentul în care am închis telefonul… Pentru cititorii care mă acuză de lipsa simţului civic se cereau povestite şi aceste scene.
La terapie intensivă
Şi fiica bolnavului intră „pe fir”. Semnând tot ca „anonim”, într-un mesaj strecoară vestea că tatăl ei (bolnavul despre care am scris) se află la terapie intensivă. Cu mici modificări de exprimare şi de punctuaţie redăm alte câteva comentarii din partea internauţilor „anonimi”: „Acea doamnă care ne privea cu indiferenţă în timp ce tatălui meu îi era foarte rău nu se gândeşte că oricând i s-ar putea întâmpla şi dânsei la fel, să fie privită cu dispreţ în timp ce îşi trage sufletul. Rămân uimită când văd atâta incompetenţă din partea unor oameni, mai ales din partea unora care lucrează cu oameni bătrâni şi bolnavi. Mă întreb care este tratamentul pe care doamna respectivă îl aplică bătrânilor din acea instituţie. Nici nu vreau să mă gândesc. Dânsa este acolo doar pentru bani, însă lipsa de omenie ce o caracterizează este de nedescris. Ruşine să îi fie! (…) Noroc cu ambulanţa că a venit şi tatăl meu este încă în viaţă. Mulţumim lui Dumnezeu.” * „Cert este faptul că ne-am dezumanizat din toate punctele de vedere… iar acest fapt se datorează acelora care ar trebui să se ocupe cu rezolvarea tuturor problemelor pentru care au fost aleşi, dar sunt vădit iresponsabili” * „Foarte, foarte bine scris! Ruşine să le fie şi celor care şi-au permis să spună că a fost o înscenare. Puneţi-vă o mână pe suflet, pe conştiinţă şi puneţi-vă în locul oamenilor. Roata se întoarce. Nu doresc răul nimănui, dar când o să fiţi în situaţia acestui om bolnav atunci să vă gândiţi prin ce a trecut. Toate la timpul lor”.
Tari în… tastatură
Comentatorii tari în clanţă/tastatură au împroşcat cu venin peste (ne)cazul omului, unii încercând cu disperare să deturneze atenţia opiniei publice de la miezul problemei: am uitat să fim oameni.
„Vitejii” de pe net urlă ca „anonimi” în spaţiul virtual şi caută din spatele tastaturii teoria conspiraţiei, scriind că nefericita întâmplare este „o înscenare, un atac murdar la adresa conducerii şi a personalului azilului de bătrâni din Domneşti”.
Nici vorbă de aşa ceva, oameni buni! Întâmplarea este cât se poate de reală, culeasă din viaţa asta care, iată, bate filmul! Plecând de la ideea (de bună credinţă) că „anonimii” de pe net nu sunt angajaţi ai unităţii de asistenţă medico-socială Domneşti (nici rude, nici prieteni de pahar, nici colegi de partid etc.), am așteptat cu vădit interes punctul de vedere al conducerii.
Reacția Consiliului Județean Argeș
Ca urmare a celor semnalate în articolul din 19 ianuarie, Consiliul Judeţean Argeş, în subordinea căruia se află Unitatea de Asistenţă Medico-Socială Domneşti, i-a solicitat conducerii un punct de vedere. Totodată, CJ Argeş ne-a transmis următorul comunicat:
„Din cele prezentate se constată că personalul medico-sanitar aflat în unitate şi care desfăşura activităţi specifice pentru cele 38 de persoane vârstnice instituţionalizate nu a fost informat despre sosirea bolnavului, portarul unităţii apelând direct Serviciul 112. Deşi în Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii se prevede acordarea asistenţei medicale numai pentru beneficiarii UAMS-ului, de-a lungului timpului au mai existat situaţii în care personalul medico-sanitar a fost solicitat şi a acordat servicii medicale şi pentru persoane din afara UAMS. În cazul de faţă, din cele relatate, rezultă că persoanele care au intrat în contact cu bolnavul şi care nu au pregătire medicală, din dorinţa de a scurta cât mai mult timpul de intervenţie medicală specializată pentru cazuri de urgenţă, au ales să apeleze la Serviciul 112. Ambulanţa solicitată s-a prezentat la faţa locului în mai puţin de 9 minute, acordând asistenţa medicală de urgenţă.
În ceea ce priveşte modul de implicare şi gestionare a situaţiei de către personalul UAMS Domneşti, se constată o deficienţă privind intervenţia în astfel de cazuri, urmând ca unitatea să ia, în cel mai scurt timp, măsurile necesare pentru prevenirea unor astfel de situaţii regretabile.”
Pe reprezentanţii CJ Argeş îi asigur că atât familia bolnavului, cât şi eu însămi, am rugat-o insistent pe angajata unităţii să cheme degrabă un cadru medical, pentru a asista bărbatul aproape leşinat, până la sosirea ambulanţei, dar am fost refuzaţi categoric. Este foarte bine că salvarea a sosit în mai puţin de zece minute, însă s-ar fi putut întâmpla să fie măriţi timpii de aşteptare în mod justificat întrucât, după cum bine ştiu autorităţile judeţene, nu numai substaţia de la Domneşti, ci întreg seviciul de ambulanţă se confruntă cu lipsă de personal. Altfel spus, degeaba stau trei autosanitare în parcare, dacă avem doar un singur echipaj medical disponibil!
