# Am aflat că nu e ceva putred în Danemarca, ci e ceva putred în România!

Maria, o piteşteancă în vârstă de 13 ani, merge la şcoală în străinătate şi, lucrând part-time şi îşi asigură singură banii de buzunar. Stabilită de doi ani în Danemarca, acolo unde locuiesc şi muncesc părinţii săi, copila îşi croieşte un viitor mai bun departe de ţară. Fata şi-a petrecut, alături de familie, câteva zile din vacanţa de vară în România. Şi, cu acest prilej, le-a povestit prietenilor şi celor care au avut curiozitatea să o asculte despre felul în care este privită educaţia în ţara nordică. O poveste cum nu se poate mai nimerită, căci azi în România e prima zi a noului an şcolar…

„Predarea”, un cuvânt al trecutului

Viaţa în Danemarca, unde funcţionează unul dintre cele mai eficiente sisteme de învăţământ din lume, pare să fie despre echilibru, sănătate şi fericire. Motto-ul danezilor este acela că elevii trebuie să vină de plăcere la şcoală. Sistemul de învăţământ danez pune accentul pe descoperirea din timp a abilităţilor fiecărui elev în parte şi pe ideea că profesorii au datoria să îi înveţe pe copii ce înseamnă responsabilitatea şi implicarea.

Când a revenit pe meleagurile natale, Maria a participat la o dezbatere, alături de prietena ei, Ana Teodora (o fostă o colegă de clasă), şi de o cunoscută profesoară de limba engleză. Este vorba despre Mona Şerban, cea care a înfiinţat, în urmă cu mulţi ani, la Piteşti un centru de învăţare a limbilor străine (Maria i-a fost elevă). Predând şi în alte state, cum ar fi în Anglia, profesoara militează pentru educaţia interactivă şi a popularizat rezumatul discuţiilor pe o reţea de socializare.

Mona Şerban: „Noi suntem într-un impas educaţional imens. Avem multe de învăţat. Trebuie să fim deschişi şi dispuşi să învăţăm. Majoritatea profesorilor din România nu se axează încă pe metode interactive – «Hai să lucrăm în perechi!», «Hai să lucrăm pe grupe!», «Hai să punem copiii să interacţioneze în clasă!» – ci abordează metoda clasică. «Scrieţi după dictare!», până vă… amorţeşte mâna – asta e metoda de lucru şi la şcoală, şi la liceu, şi la facultate. Or, pentru asta nu trebuie să ai vreo calificare. Asta poate să facă oricine. Oricine poate să intre într-o clasă, să citească ceva, eventual să memoreze înainte şi să le zică elevilor: «Voi scrieţi asta şi asta…». Sunt foarte multe metode prin care matematica poate să fie interactivă. Şi chimia poate să fie interactivă. Absolut orice materie poate să fie predată, facilitată. Deja, «predarea» este un cuvânt al trecutului. Noi nu mai predăm, ci facilităm învăţarea. Copiii învaţă pentru ei. Pentru ca ei să poată să cunoască lucruri. Şi noi, profesorii, doar facilităm prin activităţi interactive.”

Două job-uri la 13 ani

Muncind de pe băncile şcolii, copiii danezi învaţă să aprecieze valoarea banilor câştigaţi prin propriul efort. În Danemarca, Maria lucrează şi ea part-time. Este antrenoare de înot pentru copiii cu vârste între 4 şi 10 ani. Şi livrează publicaţii (ziare şi reclame). În jur de 700 lei pe lună, în bani româneşti, câştigă piteşteanca efectuând, în weekend, cele două job-uri.

În Danemarca nu există catalog. Până în clasa a VII-a, elevii nu primesc note şi nu li se dau teste. Pe baza proiectelor se acordă majoritatea notelor, la clasele mai mari. La sfârşit de an şcolar se face o autoevaluare a elevilor, în prezenţa familiilor. Atunci, copiii completează o fişă cu întrebări de genul: „Ce ţi se pare că e în neregulă la şcoală sau la clasă?” „Te deranjează comportamentul vreunui profesor?” „Îţi vorbesc colegii cu respect?” etc. Iar fişele nu devin maculatură. Răspunsurile sunt explicate de elevi, punct cu punct, într-o discuţie purtată faţă în faţă cu profesorii şi părinţii.

Profesorii danezi nu fac meditaţie; de fapt nici nu există această practică, fiindcă se predă totul în clasă. În Danemarca, unde este promovat stilul de viaţă sănătos, întreţinut de mişcare în aer liber, fiecare şcoală e plasată lângă o pădure.

Stare de bine şi fericire

După reformele eşuate ale celor aproape 30 de miniştri ai Educaţiei, în cei 30 de ani de la Revoluţie, învăţământul din România se află în colaps. Fără a defăima şcoala românească, sistemul de educaţie danez, care îi sprijină pe elevi să se dezvolte frumos şi armonios, poate fi luat ca un bun exemplu. De la sistemul danez, profesorii din România au multe de învăţat.

În timp ce sistemul de educaţie românesc este chinuit de reforme, în România făcându-se modificări fundamentale în fiecare an, sistemul de educaţie danez se bazează pe câteva concepte foarte simple: autonomie, participare, responsabilitate, încredere, stare de bine şi fericire.

În sistemul de educaţie danez până la nivelul liceului, evaluările au un loc secundar în priorităţile învăţământului obligatoriu. Totul este conceput astfel încât să fie evitate situaţiile stresante atât pentru elevi, cât şi pentru profesori sau directorul de şcoală. Evaluările principale se bazează pe discuţii libere şi proiecte. Iar testările scrise au doar rolul de a observa din timp dificultăţile în procesul de învăţare şi de a le corecta cu metode adaptate. Tocmai de aceea, aici elevii au libertatea de a alege gradul de dificultate la care vor să înveţe o anumită materie şi pot oricând să se răzgândească dacă li se pare că au luat o decizie greşită.

România, campioană la analfabetism

România este campioană europeană la analfabetism funcţional (persoane care ştiu să citească, dar nu înţeleg ce… buchisec), la abandon şcolar, avem cea mai mare rată din UE în mediul rural (27%), locul trei după Estonia şi Malta la părăsirea timpurie a şcolii. În plus, suntem singurul stat din întreaga UE în care valorile acestui indicator, în loc să scadă şi să tindă la ţinta de maximum 10% asumată de Guvern pentru anul 2020, cresc de la an la an. De asemenea, încă mai avem şcoli cu toalete în curte, iar sistemul de învăţământ a fost acaparat politic prin inspectoratele şcolare judeţene pentru că directorii de şcoală se aleg, în continuare, dintre oamenii cu carnet de partid.

„Ne sabotăm copiii la şcoală”

Lipsa de coerenţă şi neadaptarea sistemului de învăţământ românesc la cerinţele actualelor generaţii îi transformă pe mulţi dintre elevi în simpli receptori. De cele mai multe ori, şcolarii din România trebuie să memoreze informaţii pe care le consideră inutile.

Mona Şerban: „Comparăm stilul de viaţă relaxat şi plin de voie bună cu stresul din şcolile din România, starea de frustrare şi tensiune, pentru că este adeseori posibil ca profesorul să vină la clasă deja încărcat cu multe probleme, nervi, stres şi, neavând uneltele de a gestiona propriile emoţii, «taie şi spânzură», şi în loc de stare de bine se creează o stare de stres şi anxietate, iar dezvoltarea academică nu poate înflori în condiţii de stres. Cu alte cuvinte ne sabotăm copiii la şcoală, în loc să-i încurajăm şi să îi susţinem.

Să ne uităm la sisteme unde lucrurile funcţionează mai bine şi să învăţăm de la ei. Pentru că soluţia unui sistem educativ frumos, a unei şcoli unde copiii vin cu drag este ca noi, profesorii, conştienţi de nevoia unei schimbări, să căutăm metodele să producem aceste schimbări benefice în sala de clasă. Iar schimbarea să înceapă cu noi, de la noi, adulţii informaţi, capabili, conştienţi şi dornici de a face lucrurile tot mai bine în sala de clasă!

În România predarea încă înseamnă a lua notiţe după dictare. Versus în Danemarca predarea se bazează pe activităţi interactive, experimente, vizualizare de video-uri cu scop educativ – de la chimie până la gramatica limbii daneze, lucrul în perechi şi în grup la absolut orice materie!

În Danemarca elevii nu au teme, nu au catalog, nu au note, nu sunt paralizaţi de frică atunci când intră profesorul pe uşă, cum se întâmplă în foarte puţine cazuri din România – nu generalizez şi nici nu zic multe, ca să nu scandalizez iar opinia publică!”

Educaţie sexuală, într-a V-a

În Danemarca, elevii învaţă o oră pe săptămână ce este empatia şi cum trebuie să fie empatici. Ei află cum să-şi ajute colegii şi înţeleg că trebuie să concureze numai cu ei înşişi.

Mona Şerban: „În Danemarca copiii fac sport mult şi pe bune, pentru că importanţa unui corp sănătos este mai mult decât simplă teorie, este un stil de viaţă. Încă din clasa a V-a elevii danezi au ore de educaţie sexuală. Sexul nu este tabu în Danemarca, sunt explicate pe înţelesul copiilor aceste nevoi umane absolut normale şi universale. Din păcate, statisticile pentru România sunt îngrijorătoare. Abuzuri, violuri şi copile însărcinate sunt produsul lipsei de informaţii din România. Avem o societate needucată din punct de vedere sexual, crescută cu multă jenă şi pudoare… Nevoia de a aborda acest subiect este tot mai mare, însă educaţie sexuală în şcoli încă nu avem…

În Danemarca copiii sunt încurajaţi să îşi exprime părerea, să îşi spună punctul de vedere, să argumenteze, adică să îşi dezvolte creativitatea şi o gândire critică. Lucrează proiecte în power-point, proiecte care presupun citit+opinii argumentate, nu «proiecte» care să presupună copy-paste de pe internet şi eventual memorat pe dinafară, fără a aduce propria contribuţie.

Majoritatea profesorilor din România folosesc metoda clasică şi la şcoală, şi la liceu, şi la facultate: scrieţi până când vă amorţeşte mâna. Memoraţi şi scrieţi nu sunt metode de predare. Noi nu mai predăm, facilităm învăţarea. Copiii învaţă pentru ei.”