Sâmbătă, 1 iunie, a fost ziua în care preotul Constantin Marioara de la biserica „Sf. Vineri” a devenit oficial pensionar. Un moment psihologic în viaţa fiecăruia, pe care slujitorul altarului l-a resimţit din plin, după ce vreme de 30 de ani a păstorit turma credincioşilor din cartierul Popa Şapcă. Graţie actualului paroh şi protopop al Piteştiului, Laurenţiu Dinu, cu care va rămâne în relaţii cordiale, proaspătului pensionar i s-a mai îngăduit să slujească o zi pentru a-şi încheia săptămâna rânduită. Astfel, la capătul unui drum pastoral presărat cu bune şi rele, după cum dezvăluise cu câteva zile înainte la cea de pe urmă predică, părintele Marioara şi-a încheiat cariera cu un… parastas. De altfel, în ziua respectivă doar două colive s-au aflat pe masă în biserică, iar una dintre familii i-a solicitat părintelui să meargă şi la cimitirul „Sf. Gheorghe”.
O stare apăsătoare l-a cuprins pe preot îndată ce a intrat pe poartă, amintindu-şi câţi oameni a condus pe ultimul drum în 30 de ani! Regretul că trebuie să spună adio altarului şi enoriaşilor a fost sporit şi de cei care l-au oprit pe aleile cimitirului. Cu greu a reuşit să ajungă la locul de veci unde urma să slujească.
Zeci de oameni l-au îmbrăţişat, i-au strâns mâinile în semn de prietenie, au evocat amintiri şi şi-au exprimat părerea de rău că nu-l vor mai vedea în biserica „Sf. Vineri”. Toţi cei care l-au oprit i-au cerut numărul de telefon, rugându-l să vină atunci când vor să facă o sfeştanie pentru binecuvântarea caselor. Preotul le-a promis că va răspunde oricând chemării lor, asigurându-i că-i poartă în inimă şi-n rugăciunile sale.
Despărţirea de fiecare om în parte întâlnit pe aleile cimitirului a fost dureroasă. Tristeţea se citea pe chipul părintelui Constantin Marioara când a ajuns, într-un final, să slujească la cripta Luciei Marinescu, o regretată enoriaşă a parohiei. „Veşnica pomenire…” a cântat preotul pentru utima dată. Şi privea cerul cu ochii înlăcrimaţi…
Un Comentariu
Vasile Sima
Mare păcat că ne-a părăsit un preot ca el, rar așa ceva, peste o sută de ani va mai avea Piteștiul un slujitor ca el, bun, cu voce minunată, suflet extraordinar, administrator desăvârșit. Regret enorm că oamenii au fost lași și nu s-au mobilizat, nu au protesta la episcopia de la Arges pentru a rămâne în continuare pr Marioara la biserica Sf Vineri unde eu sunt enoriaș și știu câte lucruri bune a făcut. Omul a salvat monumentul iar ca răsplată, a fost îndepărtat. Halal dreptate!