Înţelepciunea populară spune că la 20 de ani omul are chipul pe care i l-a dat Dumnezeu, la 40, chipul pe care i l-a dat viaţa şi la 60, chipul pe care şi-l merită. Această înţelepciune nu sugerează nimic altceva decât formarea convingerilor umane care ni se imprimă, în cele din urmă, pe figură. Dacă vă veţi uita atent la politicienii care au depăşit vârsta de 40 de ani, veţi vedea pe chipurile unora urmele tuturor minciunilor şi sforăriilor la care au recurs de-a lungul carierei. Nu vin cu exemple, pentru că acestea sunt destul de evidente pentru oricine, dar nu mă pot abţine să nu amintesc aici numele lui Traian Băsescu. Ce chip are acest politician! El reprezintă cel mai bine imaginea României actuale. Băsescu este emblematic pentru toţi ceilalţi politicieni care, în campania electorală, reneagă, modifică, explică, se pun de acord, se justifică, uită ce nu le place, îşi amintesc ce le convine. Astfel de politicieni se poartă de parcă ar fi posedaţi de un demon al conversaţiei care îi forţează să arate că şi ieri, când erau într-o funcţie sau alta a vechiului regim, şi astăzi, când sunt împotriva fostului regim, atitudinea le era şi este principial aceeaşi. La aceşti politicieni izvoarele convingerilor politice nu sunt deloc evidente din vorbele pe care le rostesc, dar le surprinzi pe feţele lor. De fapt, este vorba de izvoare care îşi au punctele de plecare în complicatele laboratoare sufleteşti.
Şi, într-adevăr, un politician îmi mărturiseşte cum a ajuns el să împărtăşească o anumită orientare politică. Acest om îmi spune că, atunci când a fost şef la o anumită întreprindere moştenită de la vechiul regim socialist, colaboratorii săi i-au dăruit un stilou de o culoare agreată de un anumit partid politic postdecembrist. În anul următor, aproape inconştient, s-a hotărât să-şi cumpere un birou de aceeaşi culoare pentru a-l armoniza cu stiloul. Mai târziu, a cumpărat un întreg mobilier tot de culoarea stiloului, pentru a se armoniza pe sine cu mobilierul respectiv. În anul următor a simţit însă că trebuie să activeze în viziunea orientării politice simbolizate de culoarea stiloului, a biroului şi a mobilierului, pentru a-şi armoniza interiorul fiinţei sale cu exteriorul politic. Toate acestea din pricina unui stilou dăruit din întâmplare de câţiva funcţionari, care ar fi putut să-i facă tot aşa de bine cadou un stilou de cu totul altă culoare.
Iată, prin urmare, în ce îndepărtate şi accidentale cauze trebuie căutate originile celor mai aprige convingeri. Este vorba numai de descompunerea unui mecanism psihologic, care ne arată cât de mult ne aflăm sub influenţa decorului şi cât de mult contează acesta în formarea propriilor convingeri. Astfel, dintr-o necesitate a vieţii sociale, decorativul a ajuns o modă în viaţa noastră socială. De unde permanentele dezechilibre şi contradicţii, treceri rapide şi imprevizibile de la o extremă la alta, în funcţie de schimbarea decorului. Un simplu decor oferă un contact direct, amplu şi profund, cu viaţa, cotidianul şi psihologia omului! Trăim de la zi la zi, neavând altă perspectivă decât a realităţii imediate, aserviţi decorului din necesitatea de a ne adapta. Şi sfârşim constatând că însuşi chipul nostru ia forma şi caracteristicile decorului din jur. Iar dacă acesta este urât, suntem şi noi la fel de urâţi. (
Prin urmare, un astfel de politician activează fără să se afle sub influenţa unor valori recunoscute, ci sub influenţa decorului de care este înconjurat. Politicianul care mi-a făcut această mărturisire îmi mai spune că, pentru a se pune totdeauna în armonie cu decorul mereu schimbător, a angajat la partid un sociolog. Dar nu orice fel de sociolog, ci unul care se pricepe la decoruri ideologice şi mai puţin la logica interioară a unei convingeri. Şi astfel, acest politician, cu ajutorul „sociologului” său, şi-a construit un decor betonat cu iluzorie adăpostire. Spun iluzorie, pentru că mâine, poate, va primi un nou stilou de o altă culoare şi atunci el va fi nevoit să-şi schimbe din nou decorul, care va întreţine o nouă chemare politică. Dar politicianul nostru nu se teme, pentru că îşi are „sociologul” său, care este gata să-i construiască imediat un alt decor de o altă culoare, oricare ar fi aceasta. Important e să fie cea dominantă. Înscris într-un decor frumos colorat, acest tip de politician nu urmăreşte altceva decât să aducă apă la propria moară. Pardon, la propria convingere. În aceste condiţii, unele partide nu sunt altceva decât simple antreprize de exploatare a puterii într-un decor creat de culoarea dominantă. Iar cei mai căutaţi mercenari pentru a lucra în acest tip de politică sunt unii dintre „sociologi”, în ultimul timp şi analişti de tip Bogdan Chirieac, pentru că aceştia nu sunt interesaţi la premise şi ipoteze, la cum se construieşte logica unei ideologii politice, dar se pricep la a construi decoruri ornamentate, incult şi brutal, cu minciuni şi calomnii, cu batjocuri şi insulte, cu intrigi şi invenţii, prevalându-se de logica decorului. În concluzie şi într-o altă ordine de idei, nimic nu corupe mai dezastruos, mai profund şi mai puternic convingerile unora dintre noi ca decorul. Iată de ce însemnele coloristice ale unui partid sau ale altuia valorează cât o convingere!
17 Comentarii
Anonim
Se spune despre „subconştient” („psihanaliştii”) că se află la originea stărilor sufleteşti care însoțesc şi, de cele mai multe ori, cauzează/ provoacă, dar şi „îmbracă” acțiuni,comportamente, exprimări şi „sublimări” ale întregului personalității psiho-individuale şi sociale a omului, „colorând” psihologic specific (şi individualizând) „persoana” unui om (unii spun chiar că de aceea , şi prin aceasta, individul devine persoană/cu personalitate). Este firească/necesară această prezență a subconștientului în structura personalității omului.
Pentru unii, însă, această „colorare” este văzută ca „anomalie”şi abatere de la „legea purității”(în spiritul apriorismului „rațiunii pure” kantiene, care chiar pentru Kant , aparține doar cunoaşterii logice pure prin rațiunea pură, analitică , deci,necesară si absolută (apriorică) – doar formală , nu reală.
Dar să nu-i facem „proces de intenție” d-lui Gh. Savu , care,si în materialul său de mai sus, face „trimiteri”, destul de străvezii, nu spre domeniul metafizicii pure (kantiene) , ci spre „condiția biologică” a unei specii reptiliene (Cameleonul) atât de prezentă şi bine „colorată”/”camuflată”, mai ales în insula Madagascar si în …Costa Rica !…
Anonim
Ai dreptate! Aceasta este cheia articolului!
Ana
Cu alte cuvinte, forme fara fond si la nivelul convingerilor ideologice ale politicienilor nostru. Ce convingeri politice poate sa aibă unul ca Drăghici sau Valeca? Sa fim serioși, acești politicieni își apăra propriile interese de mai bine pentru ei si familia lor.
Anonim
Bravo, ai punctat perfect tipul de politicianist în persoana lui Vâlcea, profitor, nu se iubește decât pe sine, n, a ajutat pe nimeni, se crede serios și dur, este de fapt un smecher și slab ca și discurs, nu are ce cauta în fruntea PSD arges și nici în funcția de senator, sa stea acasă, ii ajunge, sa, i lase pe cei mai tineri!!!
Anonim
Interesanta ideea cu varstele. Intr-adevar, unii batrani sunt urati, altii frumosi. Cred ca nu e vorba numai de convingeri, ci si rautatea din suflet, lipsa de iubire, orgolul, mandria etc toate se imprima pe chipul nostru.
Samir
eSTE FOARTE BUN. aSA E
Anonim
Gh. Savu este un neobosit sociolog cu ambiții care exced „sociologiei de partid”, vizând morala/etica/pedagogia si filosofia socială, chiar „Metafizica”valorilor morale. El vrea să instruiască şi să educe pe cititor ca pe copiii preşcolari, formându-le, pe lângă cele cinci simțuri, înnăscute, pe cel de-al şaselea -cel mai prețios – BUNUL SIMȚ(ca o condiție necesară a Binelui Suveran, în termeni kantieni) , şi prin îmbinarea celor două instanțe/nivele/ de cunoaştere şi acțiune : Senzorial-concretă şi Rațional-abstractă.
Grea misiune! …
Dar, optimist , ziaristul începe ca educatorii de la clasa 0 (zero)! El predă din primul curs noțiunile cele mai Generale (şi abstracte)/categoriile filosofice-metafizice : „Numărul” , „Culoarea” , „Relația” şi „VALOAREA”!…
Experiența de autodidact, hălăduitor, odată,în copilărie, pe muscele, îl „povățuieşte” să aplice strategia „copiilor”/şcolari mici, care învață operațiile aritmetice cu numere naturale, folosindu-se, aproape exclusiv, de cele cinci simțuri (văz, auz, pipăit, gust, miros) şi de obiecte fizice (reale).Ştie că pe copii îi înveți noțiuni abstracte ca cele de „mare”/”mic” dacă îi pui să compare vizual două grămezi …de bani (evident, diferite şi ca dimensiune : „Una mare, alta, Mică”!).
Pentru „adunare” şi „scădere”(operații aritmetice), le arată copiilor „socotitoarea” cu bile colorate, dar le reaminteşte că au şi degete la mâini, iar, la disperare, şi la piciore ! …Trebuie, totuşi (în acest caz) să se şi …”descalțe”, singuri !…La finalul orei , constată că nici un „cursant” n-a priceput ce este „Numărul”, „Relația” şi cu atât mai mult/puțin „Valoarea”! … In schimb, toți deosebesc magistral culorile, foarte impresionați de „obiectele” violent colorate, foarte mari şi cu… număr (de inmatriculare)… „personalizat” !!!
Gânditor, ziaristul îşi bate capul cum să-i facă pe „cursanți” să priceapă , într-un târziu, că VALOAREA este o noțiune abstractă, ideală(metafizică ), care exprimă RELAȚIA dintre Subiect (omul care valorizează/dă preț unui „lucru”) şi Obiect (lucrul care este valorizat/prețuit de Subiectul axiologic), în funcție de un anumit Standard („model”, normă/lege, „gust”/”bun simț”,cutumă, credință, ideal de viață etc. )?!
Cum „sa-i țină… de la joacă” , dacă le expune invatatura lui Kant şi a urmaşilor lui de la Baden (Windelband, Rickeri, Bauch ş.a.) conform căreia VALOAREA există ,căci are funcționalitate (funcționează-„produce efecte”) , dar nu este reală , ci ideală (de tipul „IMPERATIVULUI CATEGORIC (Sollen) kantian) şi se prezintă în lumea reală ca Maximă (Normă) şi de aceea Morala/Etica nu poate fi „pură”, adică „analitică”/a priori(ca Logică formală sau ca Matematica), ci doar „practică”, adică sintetică a priori (ca „Metafizică a valorilor morale”) , căutând răspuns la întrebarea „Cum este posibil/în realitate/ „Binele Suveran”?(„Critica rațiunii practice”)
Anonim
Mai băgat in ceata, cred ca si pe Savu
Anonim
Bre, stai că te iau eu pe scurtătură. Culoarea e căcăniul Flatulentului (Băsescu), iar ce bălmăjești tu, care habar nu ai de economia de piață, pentru cititorii normali la cap este vax Albina, marca Gladys. Lasă metafizica, zi cum e cu impotența factuală!
Anonim
În cazul tău, bănuiesc eu , în locul filosofului/metafizicianului, pentru care nu exişti …tu, consumatoare de whisky / scotch old>7, fără cubulețe à la flatulentul preş.(sorbit din înghițituri mici …”puțân câte puțîn”, până termini şi schimbi sticla „de firmă” din „economia de piață”, cu sticla de frecție autohtonă , antireumatică,”Diana”, umplută cu țuică împuțită, de „pufoaică”sau ,mai „bine”, cu „metilic” de Petrchimie „trecut prin pâine”!, şi fumezi numai țigări/trabuce abstracte, „Altorà”,vorba unui hit al lui Stratan Paul , moldoveanul, care bea „curat”, doar/numai vodcă „Stalinskaya „si mahorcă. .. de Caucaz,…Tu nu ai cunoştință despre altceva decât despre functii ale gonadelor care produc tostesteronul şi foliculina , ingrediente/hormoni\ de care ,actualmente şi în viitor duci/vei duce\ lipsă din cauze naturale (lipsă de…bani) şi patologice, având „corolar” factual „marfa expirată”, dar expusă excesiv, în calea/zborul…muştelor cu burtă albastră şi/sau… verde (Gladies- la pl., „y” devine „ie”, in engl.) !!!. E clar ?
Anonim
Lasă gargara. Rămâne cum am stabilit. Nema putirința….Ghinion, vorba dulapului…
Anonim
Vezi, te dai mare ‘telectual dar când te simți ironizat se face praf toată șandramaua filozofică și dai cu mucii în fasolea vulgarității. De, avatarurile senectuții…
Anonim
Domne, omul nu are toate țiglele pe casă…
Anonim
E clar!
Anonim
De la o vreme, articolele semnate Gheorghe Savu ar putea fi semnate şi altfel (Gabriel Lixandru ş.a.), că e tot aia !…
Zorro
Bravo ! Foarte frumos !!
marin
Interesant articolul și plin de adevăr!