De la ţărani am învăţat mai mult decât am putut să învăţ de la oamenii consideraţi înţelepţi. De la omul simplu am învăţat că morala bunului-simţ este deschidere spre celălalt, nu o închidere în sine şi pentru sine. Cei consideraţi înţelepţi ştiu să scrie şi să vorbească mai multe limbi străine, au numeroase cunoştinţe de istorie, geografie, de politică şi multe, multe altele; cunoştinţe de care un biet ţăran cumsecade, harnic şi cuvios habar nu are. El trăieşte pe muchia unui deal şi duce o viaţă patriarhală. Deci, de la cine putem noi învăţa mai multe? Românul simplu şi cu bun-simţ întreabă cu ironia lui neîntrecută: „Apăi, dacă toţi or fi cărturari, cine o să mai fie văcari?”. Pentru că românul nostru ştie că rar se întâmplă în lume ca un văcar să ajungă vlădică, dar niciodată un cărturar să ajungă văcar. Or, acest român s-a înşelat, pentru că zilele trecute am avut un exemplu de cărturar ajuns văcar. Este vorba despre Gabriel Liiceanu, care vede în înjurătura văcarului un slogan revoluţionar. El a spus că sloganul „muie, PSD!” este o înjurătură care ne uneşte. În faţa acestui mesaj, filosoful creat de televiziune a declarat că a început să viseze la cea mai năstruşnică revoluţie din lume. „O înjurătură care trezeşte România din somn”, spune el. Filosoful afirmă că este vorba despre un mesaj-cod. Mai mult, după Liiceanu, avem de-a face cu o revoluţie bazată pe şapte litere care se întind ca apa ieşită din matcă etc.
Prin urmare, Gabriel Liiceanu îşi bate joc de poporul român. Stă lângă poalele lui Merkel şi ne vorbeşte nouă despre şapte litere pe care nu le poţi împerechea în cuvinte din cauza a ceea ce semnifică. Bietul nostru epigon a plecat de la Heidegger şi a ajuns la Merkel. Nu se poate o cădere mai mare. Adică a plecat de lângă filosofie şi a ajuns în politică. Or, filosofii adevăraţi, cei care gândesc dincolo de cele şapte cuvinte, conduc batalioanele şi naţiunile viitorului pe câmpurile de luptă ale revoluţiei cu vorbe rămase nemuritoare, precum libertate şi egalitate, fraternitate sau moarte. Acestea fac parte dintr-un program revoluţionar şi post-revoluţionar. Or, dacă te rezumi la cele şapte litere ale lui Liiceanu, ce se va întâmpla după ce revoluţia va ieşi victorioasă? Îl las pe cel care gândeşte să răspundă. Cu alte cuvinte, va fi noapte, lumina conştiinţei se va stinge, iar marea întunecată a unei părţi din mintea noastră va năvăli peste noi. De altfel, noi trăim deja înserarea. Şi trebuie să recunoaştem deschis sărăcia spirituală produsă de oameni precum Liiceanu. Noi suntem moştenitorii legali ai simbolisticii creştine, pe care însă într-un fel am trădat-o. Am lăsat să se ruineze casa pe care ne-au clădit-o părinţii şi încercăm acum să pătrundem prin efracţie cu cuvinte precum mesajul anti PSD.
Iată dar cum în faţa noastră se cască hăul neantului. Nu putem să renunţăm la simbolurile noastre şi să ne mulţumim cu astfel de cuvinte. Mai rău încă: vidul minţii şi inimii noastre este umplut cu mesaje gen „muie, PSD!”. Am ajuns ca toată lumea să vorbească despre acest mesaj. Un mesaj ieşit din capul unui om venit din mahala.
Chiar dacă a trăit câţiva ani prin Occident, el a rămas tot cu gândirea unui individ care se dă mare prin centrul satului atunci când îşi cumpără maşină nouă. Ţara e plină de oameni care au un vocabular format din câteva cuvinte, dar care conduc maşini din ultima generaţie. Se cheamă că acest om a reuşit în viaţă, dar nu este vorba decât despre a pune un barbar să se folosească de performanţele civilizaţiei. Or, într-o societate normală oamenii sunt separaţi în funcţie de valoarea educaţiei lor. Şi, după câte ştiu eu, cei educaţi fac istoria.
Pe de altă parte, sunt mulţi dintre cei care preiau mizeria celor fără educaţie, inclusiv preşedintele Klaus Iohannis, şi o transformă în program politic. Acest politician nu se dă la o parte de la nimic pentru a-şi atinge scopul de a mai obţine un mandat de preşedinte de ţară. El nu ştie sau nu-i pasă că o societate este aşezată pe verticală. O verticală creată de stări de spirit. De aceea, vorbim despre stări de spirit diferite: gregari în mahala, solitari în centru. Motiv pentru care în centrul oraşelor există statui. Statuile întruchipează limitele instauratoare ale unui timp trecut pentru un om mare – nu pentru mulţimi – pe care îl reproduc şi, în acelaşi timp, îl păzesc. Mulţimile nu au statui. Probabil că numai Liiceanu se gândeşte la o statuie cu mesajul-cod anti PSD. Şi ce bine ar arăta în faţa Editurii „Humanitas” întruchiparea în piatră a acestui mesaj!…
Şapte litere
Advertisement
Advertisement
15 Comentarii
Anonim
Un articol cu trimiteri amuzante, dar logice. Bravo!
Boni
Nu am înțeles care este totuși pozița aleasă de cele două personaje din articol. Poate doresc să fie pasive. Înjurătura preluată cu satisfacție de tefeliști (ha, ha…tinerii frumoși și liberi…de cultură și bun simț) îi produce o juisare târzie (dar uscată) și puriului filosof (pârât), servitor libidinos al unor conducători vremelnici și mare iubitor de creme celebre și alte cosmetice. Sictir!
Anonim
Înjurătura care unește România.
România este prea dezbinată ca o simplă înjurătură de stânga să unească românii.
Domnul Liiceanu ar trebui să îmbogățească vocabularul limbii române cu o înjurătură contra tuturor politicienilor fie ei de stânga, centru sau dreapta și atunci ar exista o minimă posibilitatea ca românii să se unească. În rest nicio șansă atâta timp cât îi înjură/ înjurăm numai pe unii.
Anonim
Sunt de acord cu înjurătura, dar aceasta să fie pentru toți politicienii.
Goargăș
Individul Liiceanu, alături de Patapievici, Tismăneanu, Șora, Rebengiuc, Dăianu și alți români ,,neaoși” au susținut bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei realizate fără acordul ONU , invlusiv în noaptea de înviere 1999 când au scris pe bombe ,,Paște fericit”! Vă amintiți cearta dintre CTP (acum e alt ,,om”) și filosoful închipuit care una vorbește, alta fumează (Editura Politică luată ,,moca” sub formă de cadou de la camaradul Pleșu, cereri de scutiri de impozite pentru năpârlita Humanitas, etc). Acesta este omul…dacă îl scuturi bine nu mai rămâne nimic din suficiența afișată. Și ne dă nouă lecții…
Goargăș
….inclusiv nu invlusiv…oricum s-a înțeles/văzut urâțenia sufletească a personajului.
Pavel
Liiceanu este un exemplu exponențial al intelectualității actuale, așa cum Dragnea sau Bădescu este pentru politicieni. Sa ne trăiască si sa le închinam un monument cu mesajul de care se pomenește in articol. Oare cum am putea să-l reprezentam in piatra?
Anonim
Foarte bună ideea!
Nu am experiență cu cioplitul în piatră, dar dacă își manifestă și alții dorința de a definitiva soluția și a o pune în practică eu o să – mi dau silința de a pune umărul în realizarea obiectivului pentru eternitate, ca o mulțumire adusă de omul de rând clasei politice din România.
Boni
Dacă îți place așa de mult ia-o acasă și cioplește-te cât vrei că n-or fi chiar toți politicenii ,,demni” de o înjurătură țigănească. În loc sa-i educăm pe ,,romi” am început să-i imităm în tot ce au mai urât.
Anonim
În această categorie intră și hoții și teroriștii (foști și prezenți) de la ISJ Argeș în frunte cu Ali-Baba cel cu un palat terminat și altul în lucru.
Oare să închinăm doar un monument, sau câte unul pentru fiecare cu nume și prenume, să nu se supere?
Dacă se pricepe cineva să ne spună dacă nu iese mai ieftin dacă utilizăm tablă din dur aluminiu. (nu de alta dar o luăm la preț de fier vechi de la avioanele care au căzut în ultimul timp).
Delia Dumitrica
Domnule Savu, observ , cu mare dezamagire, ca prin tara asta a încoltit de mult “nevoia de vulgaritate” ( o expresie personala). Lasand la o parte faptul ca renegatul acela intors din Suedia este un exponent al analfabetului cu salariul in EURO, problema este, cred eu, mult mai profunda. Multi au spus ca expresia-slogan ar fi , de fapt, esenta disperarii unor oameni care nu s-au facut auziti intr-o alta maniera (decenta). Eu le-am raspuns ca acel slogan a fost folosit doar pt. iesirea din anonimat a unei persoane lipsite de identitate nationala si a unui avocat minuscul (“avocatul fara procese “ din literatura noastra), care l-a aparat in dosarul penal. Intorcandu-ma la expresia cu pricina, cu riscul de a produce râsetul unora, am indraznit sa fac o analiza nu numai gramaticala si semantica, ci, mai ales, psihologica. Dupa cum au scris-o pe toate partile, sunt niste semidocti, pt. ca nu au folosit punctuatia cuvenita. Lucrurile se agraveaza, însā, cand trecem la componenta psihologica. Mi-e prea rusine, sincer, de d-voastra si de distinsii d-voastra comentatori, insa observ ca nici Liiceanu nu prea doarme pe acasa, cu sotia. Are niste fantezii…poate ceva frustrari?? Stiu ca nu e loc de gluma, insa am incercat sa creionez “profilul ” psihologic, intelectual si social al adeptilor acestei lozinci. Rezultatul ar fi: frustrati, obsedati sexual, impotenti; analfabeti, “intelectuali de împrumut”; inadaptati social, provocatori, arivisti. Cred ca d-voastra sunteti foarte in masura sa completati lista mea destul de discreta.
Goargăș
Boni și Goargăș vă iubesc și vă doresc succes în reprezentarea României, cu cinste, în însorita Italie. O doamnă, la propriu (chiar o domnișoară) și la figurat (o nobilă și o profesionistă).
marin
Foarte interesant articolul! mi a plăcut varianta populară despre văcar și vlădică! domnii au plecat de la vatra satului și ajuns domni la oraș. Astăzi spun: merg la țară!
ION
Orice ați spune văcarul ajuns la „oraș” tot ca un văcar corupt se comportă.
Este de ajuns să priviți conducătorii de instituții publice și o să vă dați seama că dintr-un „văcar” nu are cum să iasă un om citit și cinstit cu adevărat, vorba ceea coruptul rămâne corupt indiferent unde îl pui fie la coada vacii, fie în fruntea unei instituții.
Anonim
Un autor dezlănțuit …la ziar , care aduce aminte de Nichita Hruşciov când bătea cu bocancul lui militar , descălțat ad hoc , în Tribuna de la Sesiunea ONU ca să aducă în ascultare LUMEA pe de-a întregul, că prea era…gălăgioasă ,ba chiar necuvincioasă cu urmaşii lui STALIN , „tătucul popoarelor” !