Atât cât pot să-mi dau seama din ce am văzut şi am simţit petrecându-se cu mine, în cursul lentei formări a fiinţei mele, cred că fac parte dintr-o generaţie care are pasiunea cititului. Sunt convins că cititorii ziarului „Argeşul”, printre care îl amintesc aici pe domnul Dan Ungureanu, dar şi cei care fac comentarii pe site-ul acestui ziar, au aceeaşi pasiune a cititului. Şi nu pot să nu-i pomenesc aici pe Marin, Puiu şi Goargăş. Sigur, sunt mulţi alţi cititori, dar cei pe care i-am numit aici mi-au atras atenţia în mod deosebit. Şi-mi permit să vorbesc despre ei ca făcând parte din generaţia mea. O generaţie care are conştiinţa cititului, pe care a întreţinut-o şi a dezvoltat-o ca pe unul din cele mai preţioase bunuri ale vieţii. Drept care, nu pot scrie despre generaţia mea fără a arăta ce anume lucruri, ce anume probleme, ce anume idealuri o preocupă sau a preocupat-o. Şi acest lucru îl fac prin intermediul persoanei mele.
Prin urmare, dorinţa mea de a scrie despre ceea ce m-a pasionat în tinereţe, de a releva preocupările, gusturile, înclinaţiile, preferinţele, ambiţiile mele de atunci, se leagă de interesul pe care-l urmăresc, de a face o comparaţie între trecut şi prezent, între tineretul de altădată şi cel de acum, de a fixa linia pe care generaţiile au urmat-o de atunci încoace şi de a contribui astfel la clarificarea acestui penibil punct de îndoială, adică dacă actuala tendinţă dominantă a spiritului uman, care pare a abandona şi renega atâtea lucruri în care am crezut odată, înseamnă progres sau regres, oprire sau criză trecătoare. Cititul era pe atunci o adevărată pasiune, deci nu numai pentru mine, ci pentru mulţi alţi tineri. Iar prin lectura unui basm, copilul pătrunde dincolo de el, într-o ţară imaginară, la depărtări imense, aproape de cer şi de stele. Dar şi cu mult timp în urmă, odată, de mult… Iar ce se întâmplă acolo e total verosimil: eroii se luptă între ei, cineva e salvat, domniţele se cunună cu feţi-frumoşi şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Bibliotecile sunt pline de astfel de cărţi. Şi e o realitate faptul că veacuri de-a rândul oamenii au construit biblioteci şi au adunat cărţi. Însă, astăzi, bibliotecile sunt înlocuite cu computere.
Este poate prima oară când omenirea face din mijloc un scop, din simbol o expresie, din literă sau cifră o tastă, din cuvinte sau fraze o tastatură. Iar în ceea ce priveşte pe tinerii de azi, nimic nu e mai elocvent să simţi cum limba, gândirea, educaţia în general le rup din rădăcini identitatea. Nu ştiu ce spun tinerii de pe întreaga planetă, stând laolaltă pe internet. Nu se înţeleg la nivel de limbă, dar am impresia că aud acelaşi apel străbătând meridiane şi paralele pentru o întâlnire virtuală.
Pe de altă parte, nu doresc să afirm aici că pe întinderea cerului tinereţii mele nu treceau şi nori posomorâţi. Dar atunci erau foarte puţini dintre aceştia. Spiritul majorităţii celor din generaţia mea nu se obişnuia lesne cu lucrurile amare şi nu privea problemele oamenilor fără ca gândirea lor să nu fie îndreptată spre atmosfera plină de tristeţe şi de lipsuri de atunci. Şi astfel, ne gândeam cu durere la toţi nefericiţii, la toţi cei singuri, la toţi uitaţii, la toţi muribunzii care, în acelaşi timp cu noi, cine ştie cu ce sentimente de sfâşietoare dezolare, urmăreau aceleaşi celeste ţinuturi.
Trăiam atunci cu toţii în plin materialism, dar care nu ne-a împiedicat să recunoaştem legile morale ale vieţii, importanţa lor. Dimpotrivă, recunoscându-i puterea diabolică a materialismului dialectic şi istoric, ne-a făcut să-i respingem mai uşor doctrina.
Bunăoară, eu nu am avut pentru concepţia materialistă a istoriei acel respect religios pe care i-l purtau marxiştii noştri. Nu m-am simţit niciodată dispus să recunosc covârşitoarea supremaţie a materialismului asupra spiritului, care despoia fiinţa umană de cele mai nobile atribute ale sale. Şi totuşi, câte vocaţii înăbuşite, câte cariere şi situaţii ratate, din această cauză! De altfel, nici nu ar fi fost cu putinţă altceva (recent, am stat de vorbă cu Dan Ungureanu pe această temă şi povestirile lui m-au impresionat cu adevărat). Însă, curiozitatea noastră neastâmpărată ne-a purtat pe alte drumuri, cu paşi siguri şi cu încredere în propriile noastre forţe şi de a înfrunta orice problemă. Cu toate acestea, nu eram mândri şi nu arareori peste elanul nostru curat şi generos trecea câte o undă de îndoială sau de tristeţe.
În orice caz, nimănui dintre noi nu i-a trecut vreun moment prin minte că „România trebuie resetată” sau afirmaţii de genul „mi-e ruşine că sunt român”. Noi, atunci, scriam poezii şi nu ne gândeam dacă suntem mulţumiţi sau nu că ne-am născut pe aceste meleaguri. Or, tinerii de azi nu mai scriu poezii, ci sensibilitatea lor este captată de iPod sau alte gadgeturi. Aceste aparate îl ajută să se refugieze într-un fel de clepsidră din care curg propriile gânduri. Şi astfel, legătura socială pe care acesta o realizează se face prin izolare, într-o postură de autist. Am intrat cu toţii într-un proces de digitalizare. Iar prin folosirea tabletelor, laptopurilor şi a internetului este devansată identitatea naţională de către cea universală. Iar unii dintre noi, mai slab de înger, vor să fie altceva decât sunt. Or, ca să-ţi cunoşti poporul cu adevărat nu trebuie să ai întâlniri pe Facebook, ci trebuie mers prin parcuri, pieţe, muzee, pe munţi, plaiuri, păduri şi… la şcoli.
24 Comentarii
Dora
Dar despre generația celor care au plecat la munca in străinătate ce ziceți?
Boni
Am văzut cazul ,,suedezului” care a venit în România cu număr special la mașină ,,MUE PSD” si care, vai, se plânge că a fost chemat la Poliție cu fiul său, stresat de anchetă. Dar când fiul său de 8 ani a văzut ce tată prost are n-o fi avut, oare, vreun stres? Și-au dat și suedezii seama că omul a fost și a rămas jigodie și i-au anulat rapid numărul. Sunt pentru libertatea totală a cuvântului și a exprimării dar în condiții de normalitate la cap.
MARIN
1. Omul respectiv nu a plecat în Suedia de prea mult trai bun trăit în România.
2. Nu omul respectiv și- a eliberat numerele de înmatriculare. La acest moment singurul care poate fi „certat” (dacă este să fie certat cineva) este autoritatea care i- a eliberat numerele de înmatriculare.
În general se spune că nu este prost cine cere, ci doar cel care dă. Oare cetățeanul care își revendică terenul (nerecuperat din 90 până în prezent), nu- i dă mită primarului și din întâmplare primarul îi retrocedează terenul este prost pentru că nu a dat șpagă.
Apropo este primarul Dulamă de la Rucăr prost sau deștept pentru că ia comision la orice metru pătrat de pădure restituit?
Privitor la cuvântul „M…e „, este bine să cunoașteți că sunt mulți directori de școli și inspectori- inclusiv general (plătiți din bani publici regește) care au în vocabular acest cuvânt (și nu numai) și- l utilizează ritmic- des în gura mare în public și nu se mai revoltă nimeni.
Cred că întâi ar trebui să facem ordine în propria ogradă cu indivizii care sunt plătiți din bani publici și au vocabularul murdar și după aceea să privim la alții care trăiesc din muncă adevărată.
Indiferent ce a făcut tatăl (bune sau rele) un copil de 8 ani nu are voie să fie dus într-o secție de POLIȚIE să asiste la abuzurile Poliției.
3. Rezultatul ridicării numerelor de înmatriculare (în spatele cărora se află documente legale) s- a realizat în urma unui filaj ilegal realizat la ordin politic. La acest moment ne confruntăm clar cu Poliție POLITICĂ.
4. Omul respectiv este de apreciat pentru inventivitatea și curajul de care a dat dovadă. RESPECTIVUL A FĂCUT HAZ DE NECAZ cu acte în regulă.
Concluzia: traiul prost din România (cu voia dumneavoastră- ultima pe listă din Europa) se datorează numai politicienilor corupți , politizării tuturor instituțiilor pblice cu rezultat corupție generalizată și structură statală de tip mafiot.
Este foarte grav și s- a terminat cu democrația (care de altfel nici nu a existat) în momentul în care POLIȚȘTII au executat ordinele unor politicieni încălcând legea.
Anonim
Hmm…
Goargăș
Excelent articol! Mi-a adus aminte de copilărie, de școală, de bogata bibliotecă din Boteni, de faptul că ,,nu este alta mai frumoasă și mai de folos, în toată viața omului, zabavă, decât cetitul cărților” (Miron Costin).
Anonim
Acum ne uitam ca vițelul la poarta noua, nu mai citim. Ne uitam.la tv, pe facebook, e-mail, si suntem informați. Oare?
George
Ultima fraza spune tot despre ceea ce ar trebui sa faca tinerii (si nu numai ) din ziua de astazi.
Cine nu are educatia si bunul simt elementar se comporta precum individul in cauza. Daca ai argumente le expui si le sustii ,cand nu le ai ,faci ceea ce a facut individul in cauza. In ziua de astazi nici macar pe stadioane nu mai auzi (decat foarte rar si numai in anumite situatii) asemenea porcarii.
Anonim
Andrė Glucksmann are un ESEU (carte ) de referință , MAEŞTRII GÂNDITORI (LES MAÎTRES PENSEURS- Editions Grasset & Fasquelle-1977.
El scrie : „Toată familia face politică. Fratele cel mare, Johann Gottlieb Fichte , trece drept iacobin – un viitor Lenin ? Hegel se oferă să devină maestru şi stăpân nu numai al naturii (stilul Descartes) , ci şi al societății. Stăpânirea pământului îl rezumă pe Nietzsche. Asta nu se refuză…În acest secol domneşte ordinea, iar în minți supunerea. ESTUL, continentul marii minciuni . VESTUL , provincia celor care se mint pe ei înşişi. La intrare , un vagabond, în mod vizibil un imigrant . (…)Familia dovedeşti că Mai ’68 este imposibil. Ca şi revolta tinerilor americani. Ca şi rezistență ruşilor care-l răpesc pe Pinochet ca să-l schimbe cu Brejnev. Când aude de contestatari , Papa Doc pregăteşte seringa.”…
Anonim
Nu cred că există o rețetă infailibilă pentru poncife (securistice!) .Altfel spus , pentru sublimul NONSENSULUI „opiniilor apodictice” cu rădăcini în paseismul super-romantic şi etnocentralist al păşunismului cultural, literar şi (inevitabil) politic (de tip fascistoid şi comunistoid- național-socialist -Hitler, Stalin -iar la noi, legionarismul-Codreanu-Sima , si până de curând ,Ceauşescu ,iar la vecinii sârbi, soluția centralizatoare militară Slobodan Milosevici , toate absolut tragic falimentare). Cine are cultura politică necesară a priceput sensul manipulator prezent (fără intenție?!) la unii epigon,semnatari de articole de presă, pentru care „e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune”! ( Mihai Eminescu , „Criticilor mei”).
Anonim
Să încerci să desfaci două paranteze, şi să fii redus la absurd!
Anonim
Desigur, vorbiți (scrieți) despre „parantezele aculturale” (de la natură !?) ale vreunei „black hole” îndrăgostită de eternul viciu !
Anonim
Doar că „unele” vor …”aşa ca o artă”!…
Păi, vedeți ??!!…
Anonim
Întâlnirea … la școală este tentantă doar pentru aparatul represiv din școli, adică doar pentru cei care au muls și mulg sistemul de educație până l-au adus la stadiul jalnic din ziua de azi.
Din păcate mai este mult de muls și drept urmare întâlnirea va fi încă tentantă pentru unii.
Anonim
Una vorbim și bașca ne înțelegem…
Anonim
Acesta este avantajul utilizării limbii române!
ION
Ce rost mai are să pierzi timpul cu cititul, este de ajuns să bați mingea după blocuri, între două înjurături mai tragi și din câte o țigară obținută la „negru”, te numești golan adevărat cu calificare în vocabular murdar, iar la momentul oportun te trezești Inspector General și îi înveți pe alții cum se face educație.
Nu degeaba se spune „Cine nu știe, învață pe alții.”
Maria
Despre nivelul de trai INCA scazut in Romania de ce nu vorbiti. Despre jafurile politicienilor de ce nu vorbiti???? Nu ii mai acoperiti pe misei.
Senecca
Cind mori de foame muncind pe brinci din cauza hotzilor astora nu ai dreptul sa re revolti? De asta au murit eroii din 89?
Ca sa reinvie politia politica infractiunea de lezmajestate??? Pe baza unei conventii din 1968 dar care a fost modificata in 2016?
marin
OFER GRATUIT CARTI DIN BIBILIOTECA PERSONALĂ! CITESC DOAR ARTICOLELE DIN ZIARUL ARGESUL!
Anonim
Doar pe cele tipărite cu MAJUSCULE? Mă rog….
Anonim
Dar,” îs moi posmagii” (pesmeții!) ??…
Anonim
Adică, au poze cărțile dvs. sau sunt pline doar de praf ?!…
Anonim
Dati-le în colo de cărți , in „BIB(i)LIOTECĂ” puneți , ca omul…BIBELOURI !
MARIN
Ai oferi, dacă ai avea ce
Cine a mai văzut ca un contabil de școală (care a primit postul numai la schimb cu șpgă) să aibă cărți în biblioteca personală?