Agricultura românească era cândva performantă, dar tehnicile agricole agresive, aplicate fără cap, au generat situaţia de astăzi, când majoritatea terenurilor lucrate (dacă sunt lucrate) nu mai prezintă parametri optimi pentru obţinerea unor producţii foarte bune. Este părerea d-lui inginer Vasile Zarioiu, invitat astăzi la emisiunea „Subiect de presă” de la „Antena 1” Piteşti.
„Nu de dragul nostalgiei a fost adus în discuţie acest subiect, ci pentru că suntem conştienţi că ţara noastră are încă un potenţial uriaş în agricultură” – a spus realizatoarea Cristina Munteanu. „E o vorbă: «ne mai rabdă pământul?». Păi, începe să nu ne mai rabde, după cum se vede. Ce facem pentru a preîntâmpina un dezastru? Ce ne-ar ajuta să dezvoltăm agricultura?” – a continuat colegul ei de platou, directorul Mihai Golescu.
Agricultorul şi… pedologia
„Trebuie reluate şi mai ales aplicate studiile pedologice, adică studiile asupra solului. Un sol profund şi bine aprovizionat cu substanţe nutritive dă recolte bune. Un sol deficitar poate fi şi el exploatat cu rezultate pozitive dacă sunt aplicate metodele corespunzătoare pentru fertilizarea sa” – a răspuns inginerul.
„Nemţii, în perioada ocupaţiei României, preluau solurile noastre în vagoane platformă şi organizau transportul lor în Germania” – a intervenit Mihai Golescu. „Nu se exporta orice fel de sol. Nemţii alegeau soluri din zone cu mult humus (zonele joase, cernoziomice), humusul fiind materia organică în descompunere care devine strat nutritiv pentru plante. Iar un centimetru de humus se reface în aproximativ 100 de ani, dacă este lăsat să se formeze!” – a precizat Vasile Zarioiu.
„Argeşul, ca judeţ, cuprinde trei zone: de şes, intermediară şi de munte. La noi s-a făcut o agricultură aproape completă, cel puţin din punct de vedere al pomiculturii eram primii pe ţară. Judeţul Argeş făcea parte din Regiunea pomicolă 1 a ţării. Acum suntem într-un regres, pentru că nu se acordă atenţia necesară cultivării fructelor şi legumelor. În primul rând, organizarea şi dotările tehnice lasă de dorit. Nu poţi face agricultură serioasă fără o mecanizare bună. O altă problemă este, cum spuneam la început, că nu prea se mai fac teste de calitate a solului. Înainte era un program de studii pedologice serioase, dar erau şi studii agrochimice. Calitatea actului agricol este azi foarte jos, atât de jos încât te cruceşti!” – a adăugat specialistul.
Factori distructivi
„Pe lângă asta, anual, 150.000 tone de sol se duc la vale, prin eroziune. Dar unul dintre cele mai mari pericole e poluarea cu materii care se aşează la suprafaţa solului (petrol şi săruri nocive, de pildă. Un sol optim, din 100 de procente pe metru cub, conţine 50% materie minerală (din care humus 5%), 25% apă şi 25% aer. Asta trebuie să reţină şi cei care fac agricultură, dar şi cei care nu fac şi poluează. Pe vremuri, lansasem un îndemn în paginile cotidianului dumneavoastră: «Pe terenurile din Argeş să umblăm în vârful picioarelor». Concret, mă refeream şi la faptul că nu trebuie să intrăm cu tractoarele pe câmp când umiditatea este mare, pentru că distrugem solul” – a continuat Vasile Zarioiu.
„Altminteri, ne paşte foametea şi distrugerea securităţii alimentare” – a completat Mihai Golescu. „Semnale de alarmă sunt, dar nimeni nu ţine seama de ele” – a replicat invitatul.
Rolul şcolii
„Înainte de ’89, şcolile de agronomie erau foarte bune. Partea proastă e că, pe vremea CAP-urilor, deşi agricultura se făcea profesionist şi nimic nu era lăsat la voia întâmplării, oamenii nu lucrau cu drag pământul, pentru că nu erau cointeresaţi. Acum, cei mai mulţi şi-au primit pământul, dar puţini ştiu sau ţin seama de regulile de exploatare. Aşa că fiecare face ce poate, cum şi pe unde poate, cu ce are. Folosesc îngrăşăminte chimice care sunt necesare, dar proasta lor administrare (în special a celor cu azot) duce la distrugerea solului şi implicit a culturilor. Efectele favorabile apar dacă sunt aplicate corect, dar mulţi nu ştiu cum este corect.
Le recomand celor care au puţin teren să se ocupe de el, să nu se ducă la piaţă. Dacă nu au această posibilitate, este destul de greu să găseşti produse sănătoase. În ultimii 20 de ani, genetica a progresat atât de mult, încât nici nu mai poţi să-ţi dai seama care produs este autentic, de soi. Tarabele sunt pline de marfă din afară” – a spus Vasile Zarioiu.
„Vaca, trifoiul şi gunoiul”
„Împreună cu domnul Gh. Cremenescu (n.r. – inginer agricol), am avut o iniţiativă lansată prin intermediul ziarului, care se numea «Vaca, trifoiul şi gunoiul». Vă mai amintiţi de ea?” – a întrebat dl Golescu. „Desigur, la staţiunea Albota s-a mers mult pe cercetarea solului şi pe stabilirea unui sistem de agricultură specific zonei cu soluri argilo-iluviale cu defecte aerohidrice. Acestea sunt soluri tasate, sărace şi cu reacţie acidă. De asemenea, nu au acel procent optim de aer şi umiditate. Apăruse atunci o carte care explica modul în care acest sol poate fi exploatat la maximum. Acum, în Argeş nu se mai ţine seama de acest lucru. Ar trebui un program pentru fertilizarea solurilor şi nu doar la noi în judeţ, ci la nivel naţional. Un cercetător introdusese asolamentul cu trifoliene care să aducă materie organică. Se poate face şi acum, dar cine e interesat?” – a replicat invitatul.
Înainte, cu optimism
Vestea bună e că unii tineri vor să facă agricultură; mulţi absolvenţi de liceu vor să meargă la o facultate cu acest profil. Aşadar, ştiinţele agronomice au început să capete importanţă, pentru că, după distrugere, trebuie să fie şi o reconstrucţie. „După Revoluţie, agricultura a avut o pierdere imensă în ceea ce priveşte interesul, de la factorii decizionali până jos – la lucrători” – a conchis Vasile Zarioiu.
