Zarvă mare în familia d-lui Goe. Mam’mare, mamiţica şi tanti Miţa îi dau cu zorul. Nu trece „Acceleratul” lui Topârceanu, dar azi începe bacalaureatul. Şi nu se poate ca băietul – care a crescut şi a trecut, cu chiu, cu vai, clasele – să nu ia bacul. Obiceiul de mititel şi l-a păstrat şi acum, când a devenit flăcău în floare. Când este impacientat şi bate din picior, toţi îi fac pe voie. Şi domnul director, şi domnii profesori, şi domnii inspectori. Ce mai, tot liceul e în picioare, inspectoratul şcolar, la fel. Ba chiar şi ministerul a fost pus în mişcare. Odrasla lui „mamae” ocupă o poziţie privilegiată nu doar în liceul cu pricina, ci şi-n oraşul cu pricina. Cum să nu ia el bacul?! Că face familia de râs.
Că, la urma urmei, marafeţii „vorbeşte”. Cu marafeţii a fost deschisă şi uşa nerepetenţiei, şi a liceului privat, şi a closetului privat, şi a maşinii private cu care vine la şcoală. Ce ştiu amărâţii ăştia de dascăli, de elevi, cum se ciupeşte banul, cum se adună el de nu mai are loc în haznaua familiei? De dă pe dinafară. Din comerţul cu pavele şi manele, cu iaurţele şi covrigele, cu marfă de import, adusă taman din Istanbul. Ăştia, pe la televizor, jelesc bugetul şcolii şi al învăţământului, janchinos şi puchinos, de nu dai nicio para pe el. Acolo un „mizilic”, dacă stai să-l pui în cumpănă cu ce câştigă şi don primar, şi don senator, şi don ministru. D-aia şcoala este azi, toată, la picioarele d-lui Goe şi-i face toate poftele. E suficient să bată din picior şi să poruncească mangafalelor. Molestarea profesorilor, violul fetelor, consumul drogurilor şi alte dandanale nu prea mai contează. E tot pentru televizor…
Vrea dl Goe reforma învăţământului în interes personal? Se face, coane Goguţă, cum să nu! Schimbăm şi curricula bacalaureatului, dacă e nevoie. N-a învăţat băiatul „Scrisoarea a III-a”, de Mihai Eminescu? Păi, ce, ăsta-i poet?! E din vremea ailaltă, e compromis. N-a scris el „Împărat şi proletar”? E comunist sadea, frate-miu! Afară cu el din manual! Nu mai vrea dl Goe să dea bacalaureatul la şapte materii? „E multe”, domnule. Să dea la trei. Şi-om mai vedea dacă nu „e multe” şi aşa. Vrea să-nveţe acasă, pe banii babachii? De ce nu! La şcoală să meargă să înveţe cum să tragă ceva pe nas, cum să caftească, cum să chiulească, cum să se şcolească în materia economiei de piaţă. Să înflorească bursa meditaţiilor cu elevii din propria clasă. Asta e cultura generală! Nu Eminescu, nu Ştefan cel Mare, nu Enescu ori Grigorescu. Pe ăştia îi găseşti pe Google. Şi-apoi, să se mai termine odată şi cu exigenţa asta la examene. Să nu-l stresăm pe băiet, că e cam plăpând la minte şi se deoache. Ptiu!…
Pe biet elevul nu grija bacului îl frământă. Mai mare e truda să scape de marafeţii dăruiţi de babaci. Care babaci şi unchi s-au ajuns şi vor ca odrasla lor să nu se mai spetească atâta. Să se mai „hodinească” şi el la un poker, la un restaurant de lux, la un hotel de cinci stele, într-o staţiune, de să aibă apoi ce povesti colegilor. La facultate, desigur, că bac-ul sare fac-ul…
Apropo, coană mare, unde o să-l ducem pe bimbirelul, după ce reuşeşte să ia bacul? La munte sau la mare? În Baleare ori la Iraklion? Că aşa se face cultura generală şi mai ales antică. Suntem doar oameni cu stare şi ne permitem şi noi atâta lucru pentru Goe al nostru. Istoria, filosofia, filologia, turismul se învaţă pe viu, nu la şcoală. Că aşa poate să ajungă diplomat, ministru, senator şi degrabă făcător de legi. Numai bune să umple – ba nu, să golească! – vistieria ţării. În profitul nostru, desigur, nu al amăreştenilor cărora le-am lăsat şi lor votul, nu?! Şi, bineînţeles, cartea de început, „az-buche-vede-glagoli”, ca să se mai deştepte şi ei! Dacă ajung la bac. Că dl Goe a ajuns şi l-a şi luat. Cu comisie cu tot!
…Bucuroase nevoie mare, cucoanele se grăbesc să-l îmbrăţişeze şi să-l ţucăie pe Goe, în văzul tuturor. Se urcă, apoi, în maşina de lux şi poruncesc ca şi altă dată. Dar şoferului:
– La bulivar, birjar, la bulivar!… Că teribilă căldură am îndurat la bacalaureatul băiatului nostru. Uf!… Bine că l-am luat!
10 Comentarii
Anonim
Nici o grijă, colegii săraci (ca avere a părinților) au exact aceleaşi „apucături” şi „calități” privind caracterul şi educația lor din familie (exact ca „domnu’ Goe”!) , ba îşi disprețuiesc proprii părinți pentru că nu le asigură şi lor aceleaşi „condiții”pe care le asigură părinții domnului Goe odraslei lor .Morala şi educația celor „7 ani de acasă” în România „postrevoluționară” arată ca societatea românească de azi şi, din păcate, dintotdeauna !
Boni
Chiar așa o fi? Sau vrem neapărat să facem pe placul unor cititori postaci (degeaba, ei doar comentează, nu cumpără ziarul în forma lui fizică) care îl critică pe Titi Tumbe? Nu că n-ar merita!
Delia Dumitrica
Sunt convinsa, maestre, ca va referiti la o persoana anume, asa cum Nenea Iancu nu a creat degeaba memorabilele schite. Problema e ca, in pielea acestor biete personaje, se afla muuuulti, mult mai multi decat ne imaginam noi. Cu siguranta, si exemplul d-voastra se poate aplica pe multi „goetasi”. As vrea sa-i raspund eruditului, de alfel, comentator de dinaintea mea , Boni, ca eu sunt o cititoare atat in varianta on line a ziarului, cat si in forma lui fizica de nici mai mult, nici mai putin de 28 de ani… Am aproape 40, deci… Ca sa nu mai spun ca familia mea are cea mai lunga fidelitate (daca imi permiteti) din judetul nostru fata de acest ziar. Stiti prea bine, doar vedeti abonamentele familiei Ungureanu. M-am gandit sa dau aceste detalii tocmai ca sa am o oarecare credibilitate fata de ceilalti distinsi cititori. Eu am spus in nenumarate randuri ca acest ziar este singurul care ne da posibilitatea sa ne exprimam opiniile in mod vizibil necenzurat. Evident, vorbim despre comentatori care pot sa se exprime in limita bunului-simt. De aceea, as vrea ca afirmatiile mele sa poata fi considerate o marturie vie a experintelor mele cu acest ziar. Nu totdeauna am fost de acord cu diferite articole sau cu punctul de vedere al jurnalistului, insa modul de a concepe un articol manifestand respect pentru diversitatea punctelor de vedere m-a determinat sa consider acest ziar ca fiind unul serios si transparent. In plus, sper ca distinsii d-voastra cititori sa fie la curent cu acele punti afective pe care ziarul acesta le-a construit intre romanii aflati in Romania si cei aflati in afara tarii. Este o ocazie in plus sa va multumesc, fara sa va laud, asa cum am facut-o de atatia ani. Cu stima, Delia-postaca si abonata.
Boni
Eu am forțat puțin comentariul văzând puzderia de postaci cu păreri proaste despre învățământul argeșean și conducătorii săi. Altfel, despre maestrul Golescu, ziarul său, cu oameni cu tot și despre dumneavoastră, ,,chapeau bas”!
Anonim
Doamnă/domnişoară Delia, nu mai băgați (şi dumneavoastră!) în seamă şi frustrările unora sau altora.Dealtfel, după ce v-ați făcut CV-ul ,ne-ați devenit ,dintr-o dată, extrem de … Ar mai rămâne un mic „amănunt”, sunteți căsătorită ?
Puiu
Doamna Delia întotdeauna a spus adevărul și de data aceasta la fel. Ce înseamnă flerul!? Tangențial l-a numit pe Boni erudit, iar acesta a ținut sa demonstreze ca este și poliglot. Bravo lui! Poate traduce redacția ce a vrut sa zică, pentru ca nu toți cititorii au priceput! Dl Boni este și educat. Sa știți ca nu a înjurat. Dar, nu înțeleg de ce este surprins de cei care vorbesc de rău învățământul!? Dumneavoastra cum îl percepeți, domnule Boni?
Boni
Eu îl percep foarte bine dar/doar pe… Spiru Haret. Despre restul nu pot să spun ,,jos pălăria”!
DELIA DUMITRICA
Deci nu m-am inselat, sunteti o persoana erudita cu adevarat. In ceea ce priveste „ploaia” de comentarii „dedicate” conducerilor din ivatamantul romanesc, aveti multa dreptate. Stiu ca majoritatea se bazeaza pe fapte reale, dar , de multe ori, nu au legatura cu articolul in cauza. Ma rog…nu vreau sa critic pe nimeni; poate e si asta un mod de a-si spune oful. Va multumesc pentru explicatie si, mai ales pentru elocinta! Nu am palarie in momentul asta, dar, cu siguranta, ma inclin…
PS:
Afirmatiile legate de relatia mea cu acest ziar nu fac parte din curriculum vitae personal; ele au o valoare afectiva si reprezinta fapte cu care ma mandresc. Daca imi acceptati cacofonia (aproape inevitabila), va adresez doar urari de mai bine! Evident, sunt indreptate si catre distinsul comentator Puiu. Domnule Puiu, aveti ceva…nu stiu ce… o bunatate greu de gasit, azi, printre oameni.
Boni
Eu împreună cu domnul Puiu (sper că este în asentimentul meu) vă mulțumim atât pentru aprecieri cât și pentru faptul că reprezentați cu cinste Argeșul și România în însorita Italie. Ringrazia la signora ancora una volta! P.S. Cred ca personajul care se interesează de starea dumneavoastră matrimonială este o veche și nesuferită prezență pe site-ul ziarului, interzisă la un moment dat. Dacă greșesc, îi prezint scuze. P.P.S. Nu m-ar fi interesat postarea dumnealui dar am simțit că se referă și la mine.
Puiu
În urma cu trei ani, unul dintre cei mai citiți editurialisti ai „Argeșului „, nu-i dau numele pentru ca este un om foarte modest, dar îl cunoașteți foarte bine, îmi aprecia comentariile. Datorita lui și altor distinși jurnaliști de la „Argeșul „, astăzi, oameni de valoarea domniilor voastre îmi pronunța numele. Va mulțumesc tuturor și sa știti ca va respect și va admir, chiar dacă foarte mulți nu cred, ca nu ne-am cunoscut vreodată. Exista totuși ceva comun, și m-aș bucura sa se mărească acest grup, alături de admirabilii jurnaliști ai „Argeșului „.