Graţie victoriei nete de azi, 3-0 cu Metaloglobus Bucureşti, FC Argeş s-a apropiat la numai trei puncte de Chindia Târgovişte, ocupanta locului 3 în clasamentul ligii secunde la fotbal (55 de puncte, respectiv 58).
Or, se ştie, acest loc 3 dă dreptul echipei care îl va ocupa la finalul campionatului la o dublă manşă de baraj pentru promovarea în prima ligă, cu formaţia clasată pe antepenultimul loc în play-out.
E drept, Chindia Târgovişte joacă mâine, de la ora 15, împotriva formaţiei Sportul Snagov şi ar putea mări ecartul faţă de FC Argeş la 4 sau chiar 6 puncte, dacă nu pierde în deplasarea din Ilfov.
Însă, nu putem să nu remarcăm că Argeşul deja pune în pericol locul 3 în clasament, pe care cei de la Chindia păreau să-l fi antamat deja, la un moment dat.
Şase (sau patru sau, poate, doar trei) puncte nu e un handicap de nesurmontat în cele opt etape rămase de disputat. Meciurile din liga secundă oferă surprize etapă de etapă.
FC Argeş are un avantaj de partea sa, dincolo de handicapul celor câtorva puncte: victoria netă din deplasarea precedentă, chiar de la Târgovişte, acolo unde alb-violeţii au câştigat cu 4-2.
Şi ar mai fi şi alte avantaje de partea alor noştri. Unul ar fi galeria. N-a fost ea prea numeroasă, azi, la jocul cu Metaloglobus Bucureşti, dar a fost lângă echipă şi a demonstrat că se poate mobiliza şi altfel, la nevoie.
La Piteşti încă există fenomenul ultras. Chestie de care, la Târgovişte, doar s-a auzit, că de existat, n-a existat niciodată.
Şi, nu îl ultimul rând, un alt avantaj al Argeşului se numeşte tradiţia. Tradiţia unei echipe mereu de valoare, mereu iubită de suporteri de peste tot din ţară. Spre deosebire de Târgovişte, care n-a avut niciodată echipe altfel decât mediocre.
Vă vrem în prima ligă!
De fapt, în afară de Cornel Dinu, Târgoviştea n-a dat niciun alt fotbalist cu adevărat mare. Piteştiul, însă, a fost mereu ivzor de mari talente.
Şi-s aşa de multe că nici nu are sens să mai înşirăm aici zeci de nume, pentru că le ştie orice microbist, din orice colţ al României.
Nici măcar cu marele Nicolae Dobrin în echipă, în sezonul 1981-1982, Târgoviştea n-a izbutit să scoată capul de mediocritate.
În vreme ce, cu acelaşi Dobrin pe teren, Argeşul lua două campionate şi juca prin cupele europene.
Concluzia noastră e că se poate. Încă se poate. Avem convingerea că ştiu lucrul ăsta şi şi-l doresc, atât antrenorul Emil Săndoi, cât şi jucătorii.
Îndrăzniţi, credeţi, luptaţi! Nu aveţi nimic de pierdut, ci doar de câştigat.
Sunt, în această ţară, o mulţime de iubitori ai fotbalului care sunt fie dinamovişti, fie stelişti, fie suporteri ai altor echipe, dar care îşi doresc sincer ca FC Argeş să revină pe prima scenă a fotbalului nostru.
Ca acolo să aibă şansa să ajungă Chindia Târgovişte, credem că nu-şi doreşte nimeni din afara judeţului Dâmboviţa. Şi nici de acolo toată lumea.
Dacă aceste rânduri vor avea vreun cât de mic efect mobilizator, înseamnă că nu l-am publicat degeaba şi a meritat efortul de a fi fost redactate.
