A fost unul dintre cei mai iubiţi jucători ai echipelor FC Argeş şi Universitatea Craiova (cea adevărată, de odinioară), iar acum este apreciat, ca preparator fizic, departe de casă. Tocmai în Kazahstan.
Atât de mult îl apreciază străinii, încât recent a fost câteva zile şi în staful echipei naţionale a Uzbekistanului, unde s-a ocupat de pregătirea fizică a fotbaliştilor:
„M-a chemat antrenorul Timur Kapadze, gruzin de origine. Au jucat la finalul lunii martie cu echipele naţionale ale Senegalului şi Marocului. Acum am revenit la echipa unde lucrez şi unde mă simt excelent. Sunt de doi ani în Kazahstan. Acum mă aflu în oraşul Şimkent, aflat în partea de sud a Kazahstanului, iar echipa se numeşte Khiran.
Sunt la un club care are formaţii în eşalonul secund şi în cel de-al treilea, dar şi o academie de fotbal destul de cunoscută. Mă implic la toate segmentele. Scriu programul de antrenament, urmăresc meciurile, antrenamentele şi îndreptăm dacă ajungem la concluzia că este ceva greşit. Sunt şi un fel de director sportiv”, ne-a spus, pentru început, Augustin Chiriţă, căci despre ele este vorba.
Augustin Chiriţă a fost component de bază al echipei FC Argeş, la începutul anilor 2000, acea grupare frumoasă care administra Stelei un sec 4-0 pe un stadion arhiplin. Vremurile de glorie au trecut, FC Argeş se zbate în mediocritate cu slabe şanse de promovare în acest sezon.
Preparator fizic de succes
De câţiva ani, fotul jucător a început o cariera nouă, accea de preparator fizic. O alegere inedită pentru un ex-fotbalist, dar una care i-a deschis noi perspective în abordarea fenomenului. E parcă de-o viaţă printre străini, pare a fi unul de-al lor.
Este al şaselea an pe care-l petrece în Kazahstan şi nu regretă nicio clipă alegerea făcută. Ar povesti minute-n şir, fără oprire, despre locul unde se află şi unde trudeşte zi de zi, dar amintirile nu-i dau pace.
Brusc, îşi aminteşte de FC Argeş, clubul unde s-a lansat în fotbalul mare: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am evoluat la FC Argeş într-o perioadă în care nu au existat probleme. În cei 6 ani petrecuţi la Piteşti am evoluat alături de jucători minunaţi; am fost mult mai uniţi decât sunt fotbaliştii din ziua de astăzi.
Îmi doresc ca în următoarea perioadă, clubul alb-violet să promoveze, pentru că fotbalul românesc are nevoie şi de o echipă ca FC Argeş. Am încrede în fostul meu coleg, Emil Săndoi, actualul antrenor principal al celor de la FC Argeş”, şi-a amintit fostul jucător Chiriţă.
Înainte de a ajunge la clubul unde se află în prezent, a fost preparatorul fizic al gruparii FK Bunyodkor Taşkent, din Uzbekistan. O echipă de tradiţie în fotbalul din Asia, pe unde au trecut de-a lungul timpului, antrenorii brazilieni Scolari sau Zico, dar şi unul din cei mai mari jucători de fotbal ai Planetei, brazilianul Rivaldo.
Chiriţă a mai fost doi ani şi secundul unui mare fost internaţional din Rusia, Victor Pasulko, la echipa kazahă Ordabaşî.
„În Uzbekistan, fotbalul e bazat pe tehnică, dar aici, în Kazahstan, forţa face diferenţa. Recent, echipa mea a învins cu 4-1, în campionat. Suntem pe primul loc, dar mai e drum lung, a fost prima etapă, noi avem planuri măreţe în acest an, rămâne de văzut dacă se vor concretiza”.
Augustin Chiriţă a plecat din România în 2013. La 37 de ani şi jumătate a pus ghetele-n cui şi a dorit să încerce altceva. Ultima dată a evoluat la Atletic Bradu, în ligile a patra şi a treia.
În Asia fostă sovietică s-a obişnuit până şi cu mâncarea tradiţională: „În Uzbekistan, mâncăruri tradiţionale sunt plovul (un fel de pilaf cu carne de oaie, miel sau vită – n.r.) şi manty (ceva în genul piroştilor de la noi şi de la popoarele slave), iar în Kazakhstan, beşbarmak (cinci degete, în traducere; în fapt, un fel de frigărui, adesea din carne de cal, dar şi de oaie sau miel).
Un Comentariu
Anonim
Exagerați când spuneți că FC ARGEȘ nu are șanse de promovare în următorii trei ani.P arcă ați fi dușmanii declarați ai clubului.Într-un an,cel mult doi,FC ARGEȘ va promova.
Aveţi dreptate. Ne însuşim observaţia dv. Evident, nu avem cum să fim duşmani ai lui FC Argeş, fapt pentru care am operat corectura care se impunea. Vă mulţumim pentru observaţie şi vă aşteptăm şi cu altele, atunci când consideraţi că am greşit cu ceva.