Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” din Piteşti a găzduit recent lansarea romanului „Nocturnă cu vampir. Opus 1”, scris de renumitul scriitor, dascăl şi politolog, dl Stelian Tănase. Alături de acesta, invitată specială a fost traducătoarea romanului în SUA, dna Jean Harris.
Stelian Tănase şi amfitrionii dumnealui, la lansarea cărţii
„Am vrut să scriu un roman popular, în marea tradiție a romanului clasic. Eu vreau să fiu un scriitor modest, sa fiu citit şi la colțul străzii, la birou, la şcoală, să comunic cu cititorii mei pe poveştile pe care le scriu. De unde şi ideea de a spune ceva inteligibil contemporanilor mei. Cât despre temă, e una din cele mai cunoscute, vedeți câte ediții de cărți apar, de poveşti în legătură cu Dracula şi vampirii. Este un mit care s-a lipit de imaginea României”, a spus dl Stelian Tănase.
Pentru a cunoaşte mai bine romanul, dar şi personalitatea sa, am avut onoarea de a vorbi cu dumnealui imediat după lansare.
–Domnule Stelian Tănase, ați debutat ca scriitor și ați devenit, mai apoi, o personalitate extrem de complexă – scriitor, istoric, regizor, realizator de televiziune. Aţi fost și om politic, director al TVR. În sinea dumneavoastră, ce considerați că sunteți înainte de toate?
-Da, am debutat ca romancier, am fost în Partidul Alianței Civice, Convenția Democrată, am devenit profesor la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Ştiinte Politice. Am scris în continuare cărți, deci, rămân scriitor, aşa cum am debutat la 30 de ani, până în ziua de azi. Şi televiziunile când mă întreabă ce să pună pe burtieră, spun „scriitor”.
–Volumul de față este unul polițist. Mărturiseați undeva că, în tinerețe, nici nu ați citit literatură polițistă. De ce ați abordat acest gen?
-Am mai citit romane polițiste, dar n-am fost un admirator al genului. Copiii, adolescenții, citesc tot felul de poveşti. Prima dată când am avut o anumită sensibilitate a fost la seria Maigret, când l-am descoperit pe Georges Simenon. Iorgu Arsene din romanul meu este un omagiu adus comisarului Maigret. Apoi, am descoperit şi alți autori care m-au interesat, dar, tot aşa, la maturitate. Nici măcar azi nu sunt un cititor de romane polițiste, nu mă duc într-o librărie să le cumpăr. Pe mine m-a interesat mitul lui Dracula, şi acest canon, simbol al romanului negru american.
– Aveți vreo carte la care țineți mai mult?
-Am câțiva autori, pe care îi frecventez :Gogol, Céline, Bukowski, cam pe aici, mai curent.
– Ați cercetat arhivele românești, ați publicat volume de referință, precum „Cioran și Securitatea”, „Avangarda românească în arhivele Siguranței”, „Racovski. Dosar secret”. Mai aveți proiecte în această direcție?
-Nu, am renunțat cu 10 ani în urmă să mai merg în arhive, pentru că e un fel de „beție a adâncurilor”, nu te opreşti niciodată. Arhivele sunt infinite, un labirint, şi mi-am spus că vreau să închei proiectele de romancier pe care le imaginasem la sfârşitul anilor `80, începutul anilor `90, în călătoriile mele. Începusem să călătoresc, am fost în S.U.A. de multe ori, Franța, Italia, care mi-au lăsat impresii, imagini, m-au inspirat.
-Ce cărți aveți în sertar și de ce nu le publicați?
– Sunt proiecte pe care le imaginez la un moment dat, uneori le părăsesc, le las prin sertare, şi revin. Dacă revin, este bine, în sensul că sunt destul de puternice să-mi creeze o anumită combustie internă. Dacă le uit, înseamnă că meritau să fie uitate. Aşa au apărut şi cele două cărți „Moartea unui dansator de tango”, în care am vrut să evoc Bucureştiul în război, sub ocupația rusească. Iar „Dracul şi Mumia”, care venea din lecturile mele pasionate în tinerețe din ruşi, începând de la Gogol, dar şi din politicieni ruşi, extrema radicală, bolşevici, Lenin. M-a pasionat ce s-a întâmplat în Rusia, aşa că s-a născut şi acest roman. Acum, scriu volumul II la „Nocturna cu Vampir. Opus I”, care se va numi probabil „Transilvania Opus II”. Lucrez mai de mult la un roman din lumea amatorilor de artă, colecționarilor, pictori, licitații, mă interesează această lume artistică a Bucureştiului ca mediu. Vreau să scriu un roman balzacian pe această temă, am scris vreo 200 de pagini din el, acum l-am lăsat puțin să se răcească.
-Din punct de vedere editorial, ce ne pregătiți?
-Editorial, plănuiesc să public în luna mai un roman, se numeşte „Partida de vânătoare”, cu care o să revin şi în Piteşti. Iar, în toamnă sper să public cartea mea de convorbiri cu Regele Mihai.
– Vă mulțumim !
Olga ANDRONACHI
