Săptămâna aceasta am prezentat în paginile cotidianului nostru un caz social referitor la modul în care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bucureşti (CEPAH) a respins cererea de încadrare în grad de handicap pentru o femeie din Curtea de Argeş, diagnosticată cu glioblastom – cea mai agresivă formă de cancer cerebral. Din nefericire, după cum ne-a relatat o cititoare, asemenea decizii care vin după aplicarea unor proceduri „găunoase” afectează un număr mare de persoane cu grave probleme de sănătate. Singura variantă care le mai rămâne pentru a obţine drepturile cuvenite este instanţa de judecată, însă nu de puţine ori, până la pronunţarea definitivă, oamenii se prăpădesc. Cu alte cuvinte, mor cu dreptatea în mână. Iată cum.
Refuzuri peste refuzuri
„Am păţit la fel şi cu mama mea: refuz la Comisie la Piteşti, refuz la Comisia Centrală de la Bucureşti, admisă contestaţia la tribunal cu anularea deciziilor comisiilor. Cazul a ajuns la Curtea de Apel Piteşti care l-a trimis înapoi la Tribunal. A durat peste doi ani, timp în care mama s-a prăpădit […]. S-a prăpădit cu sentimentul nedreptăţii prin care statul român nu i-a recunoscut nevoia asistenţei în raport cu boala şi bătrâneţea dânsei.
Consider că sistemul de asistenţă socială din România este conceput greşit, nu este corelat cu realitatea şi nedreptăţeşte oameni aflaţi în mari nevoi. Nedreptăţile pe această speţă, stabilite la nivel central – Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii – sunt făcute şi susţinute de oameni intelectuali cu studii superioare care au toate instrumentele la îndemână să facă ordine. Am sesizat ambele ministere, dar, ca şi în cazul prezentat de dumneavoastră, nu s-a făcut nimic”.
Concluzia nu poate fi alta decât că trebuie îmbunătăţite cadrul legislativ şi procedurile de evaluare.
George OLTEANU
3 Comentarii
Elena Delia
Cred ca doamna care ne relateaza patania mamei este prea blanda in afirmatiile facute… Vad ca persoanele de bun-simt nu se dezic de la anumite principii morale nici atunci cand suporta pierderi irecuperabile. Este un caz strigator la cer, in care lipseste orice urma de echitate sociala, de dreptate, de justitie, de umanitate. Atat aceia care au luat decizia de a nu-i acorda o pensie, pe buna dreptate, cat si aceia care au taraganat procedurile pentru o hotarare definitiva si irevocabila in favoarea unui bolnav de cancer sunt niste CRIMINALI. Nu-i mai numiti oameni, va rog, sunt vinovati deopotriva pentru suferintele acelei batrane. Asta se intampla in timp ce medicii dau avize favorabile unora care nu sufera de nicio boala sau care sufera de o boala care nu necesita pensie de handicapat (scuzati termenul dur). Rusine, nemernicilor!
N.Marian
Cazul Mamei mele,expus in articolul dv-stra sub titlul Refuzuri peste refuzuri,a inceput in primavara lui 2015 cind Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap-Pitesti condusa de Presedinte dr.Radu Claudia a emis Certificat prin care unei batrine in etate de 93 ani,cardiaca cu stimulator si cu femurul drept rupt i-au stabilit ca Nu Are Nici O Deficienta Functionala usoara-medie-accentuata sau grava.
Marti 27 februarie 2017 la Tribunalul Pitesti este termen de judecata.Cazul a fost trimis spre rejudecare de catre Curtea de Apel Pitesti.
Iata cit de mult dureaza …..!!!!!
Sesizez pe aceasta cale opinia publica,media locala si CJ-Arges spre stiinta.
ion
Si in timpul asta sunt o gramada de indivizi care au certificat de handicapat desi nu au pe dracu.Viata nu e dreapta din cauza unui sistem ticalosit