Merg buluc în fața mea. Unul dintre ei se proptește pe picioare și zice cu năduf: Curată nesimţire, fratele meu! Nu, aşa ceva nu se mai poate. Păi, şi la sălămiorul ăsta de Sibiu au umblat. Nu l-au mai lăsat ăştia la macerat şase luni, că s-au grăbit să-l scoată la vânzare. Uitaţi-vă la el, că are pete albe de grăsime. E revoltător să vii cu el și să-l dai de pomană. Păi să nu le dai și tu ăstora peste mână, nu alta!
Are un nas cârn şi faţa ciupită de vărsat. De indignare, i s-au înroşit venele de pe frunte. Continuă cu vorba, stropşită de furie: Băi, Tilică, când m-o mai omeni cineva cu aşa ceva, eu am să-i dau la gioale. Păi, ce, am ajuns de râsul lumii, pomanagii suntem noi! Sunt martor fără să vreau, după câte-mi dau seama, la o revoltă a pomanagiilor. S-a adunat, la intrarea în cimitir, o mulţime pestriţă şi-şi varsă năduful fiecare. Fierb în suc propriu, nu alta. Vociferează, se întrerup unul pe altul, dau din mâini, se rățoiesc unii la alții. Alături, în tăcere, câțiva inşi încarcă într-o dubiță pungi pline cu pomană. Cele mai multe sunt burdușite cu colivă. Dau să plec, dar dialogul, tot mai aprins mă reţine.
Nu, frati-miu, să nu-mi facă mie una ca asta. Ce, ăsta-i tain? Cu copane de pui crescut la „industrial”, nu la curte, cu pulpă de porc zăcută la congelator, cu orez încleiat de nu mai alegi bobul din el… Nu, asta-i bătaie de joc, la grevă pomanagiilor! Aşa nu se mai poate!
Nu-mi vine să cred. Visez eu. Dar vocea piţigăiată a unei femei iţită dintre fuste mă aduce la realitate. Şi ţuica asta de marmeladă, e o ruşine nu alta. Unde-i gustul ăla de prună? Au sticat-o şi p-asta! Pă ce să le zic eu bogdaproste? Hâc!
Pare de necrezut, dar pare că s-au contaminat până şi cerşetorii de boala grevei. Dacă n-aş şti că nu prea mai pune mâna nimeni pe carte, mai că aş crede că au citit tabletele lui Everac, iar una dintre ele le-a dat ideea grevei. Dar nu, se vede că ceata lui „Dă şi mie un ban” trăieşte aievea starea de „să facem livoluție, soro!”. Şi, din câte înţeleg eu trăgând cu urechea în continuare, se simt revoltaţi că sunt îngâlviţi doar cu mâncare, nu şi cu bani. Ori ei vor bani, dacă se poate chiar valută, nu leii ăştia jigăriți cu care n-au ce face când ies afară din ţară.
Ciorovăiala se aprinde tot mai mult. De la mâncarea şi băutura care-i nemulţumeşte, că nu-i, vezi Doamne, de calitate, disputa alunecă spre locul unde să pună de grevă. Păi, unde, dacă nu la cimitir, că aici este locul nostru de muncă, îşi dă cu părerea un barosan. Nici vorbă!, sare altul. Cine să ne asculte aici? Doar preoţii. Păi, ce putere au ăştia? Hai să mergem la Prefectură! Aiurea! – sare-n sus pomanagiu mai răsărit. Ăştia n-au bani nici să bea o cafea, dar’mite să ne mai dea şi nouă. Păi ce, mă, tu vrei cafea de la Prefectură?, sare cu vorba un tiriplic. Noi pentru putere facem grevă. Că, dacă luăm puterea, noi dăm ordinele. Şi cine să aducă haleala, şi cine udeala, şi cine pipeala? Că, n-aţi văzut, cei care au puterea ştiu cu cine să facă lipeala la banii statului.
Na, mă gândesc eu, au dat-o şi ăştia pe politică. Îi las în plata Domnului şi plec la ale mele. Adică să scriu un articol despre greva cerşetorilor de care n-au leac nici polițiştii. Care-i pun pe tren, spre Pătroaia sau spre Berlin, iar ei vin retur, nemulţumiţi şi de calitatea hamburgerilor de acolo. Că, trage unul mai bățos concluzia, străinezii ăştia n-au nici măcar salam de Sibiu. Așa prost cum e el. Tot mai bine la noi, cu bani de la ei! Dar să poți să-i iei!, catadixește filozofic barosanul.
P.S. Lăsând la o partea gluma (pamfletul), cerșetorii, vorba Dicționarului Limbii Române, nu sunt altceva decât oameni care duc o viață de mari privațiuni și, pentru că n-au din ce trăi, trăiesc din cerșetorie, din căpătat. Adică, se „înjosesc cerând ceva, fiindcă n-au nici un meșteșug”.
Altminteri, „meșteșugul” ăsta al cerșetoriei e vechi de când lumea. Sigur, ei apelează la mila, la milostenia noastră, la firescul sentiment uman și creștinesc, la solidaritatea noastră. Dar societatea, societatea asta a noastră, care se bate cu pumnul în piept că evoluat și că trage să aducă binele pe toate ulițele, nu-i ia în calcul și pe ei? Și, când scriu societatea, îi am în vedere, desigur, pe politicienii care vor puterea, dragii de ei!
2 Comentarii
Un cetatean
Ha, ha, un ziarist care se raporteaza la comentariile cersetorilor ca argument pentru diverse lucruri care nu merg in tara noastra. Ii propun sa mearga si printre pescarii din Delta ca sa aiba argumente pentru ca nu avem autostrazi sau printre bugetari pentru ca angajatilor privati nu li se respecta zilele de concedii, zilele libere prin lege, dreptul la salariu inscris corect in evidente, etc. Mosule, esti din alta epoca, vad asta si din faptul ca nu lasi comentariile defavorabile sa apara pe acest site. Si te inseli daca crezi ca asta nu conteaza sau ca oamenii nu percep aceste lucruri. Cu fiecare comentariu pe care il interzici pe site iti dai o palma si te manjesti pe la gura de maro. Imbatranesti urat, hai, du-te in ma-ta de pupincurist anacronic, ratacit intr-o lume pe care nu mai esti capabil s-o intelegi! Vezi ca Manzana, aia de la PNL sau de la USR si-au desfacut bucile in asteptarea limbii tale caltifelate! Apoi vino aici si mai da niste premii de „excelenta”! (Stiu ca nu vei lasa acest comentariu pe site, fiindca nu intelegi dreptul libertatii de exprimare, dar macar ma impac cu gandul ca ti-am spus ce meriti cu adevarat. Aa, stiu ca e posibil ca administratorul siteului sa fie un limbist mai mare ca tine si sa stearga acest gen de comentarii din slugarnicie, fara sa te anunte… Dar, merita sa-ti pierzi cateva minute din viata ca sa spui adevarul, indiferent cati incearca sa-l ascunda!)
Marmeladă
Nene, vezi că pierzi trenul…