Nimeni și nimic nu a reușit să umple golul lăsat în sufletul Stelei Lucici după dispariția iubitului ei soț. S-a scurs un an de când pictorul Augustin Lucici a pierit pe neașteptate în urma ămbolnăvirii de Covid. Pe fondul unor alte afecțiuni grave, virusul nemilos i-a grăbit sfârșitul fostului director al Galeriei de Artă din Pitești, unul dintre cei mai apreciați pictori argeșeni. O carieră construită cu migală și eforturi, talentul său căpătând recunoaștere națională.
Dar s-a vădit încă o dată justețea dictonului latin „ars longa, vita brevis”. Impietriți de uimire și durere, „arta rezistă în timp, viața e scurtă” aveau să-și spună mulți colegi de breaslă, oameni de cultură și admiratori ai operei lui Augustin Lucici, cel pe care nici măcar nu l-au putut conduce pe ultimul drum, din cauza restricțiilor. Sicriul a fost sigilat, iar ritualul religios desfășurat în mod atipic, în condițiile regulilor din decembrie 2020. Doar o mână de oameni răsfirați și ei aveau să vadă cum groparii coboară într-o criptă a cimitirului „Sfântul Gheorghe”, sicriul închis etanș. Dramatismul nenorocirii care s-a abătut asupra respectabilei familii de artiști a fost sporit și de faptul că însăși Stela Lucici a fost izolată la domiciliu și nu a putut participa la înmormântare, deoarece era infectată cu Covid-19!
A trecut un an. Dar cei care l-au cunoscut și prețuit nu l-au uitat. Miercuri au fost prezenți la parastasul regretatului lor prieten. Poeta Denisa Popescu promisese, de altfel, într-o postare pe Facebook, în ziua tragediei: „La bună vedere, dragă Augustin! Noi te vom pomeni, poți fi sigur, până când ne vom reîntâlni!” Și cu prilejul pomenirii de un an, cei care s-au bucurat de lumina personalității sale, pe care o răspândea Augustin Lucici în juru-i, s-au rugat pentru sufletul lui.
Între timp, primarul Cristian Gentea i-a acordat o distincție post-mortem și va căuta soluții pentru ca o stradă sau măcar o alee din Pitești să poarte numele artistului. Cripta i-a fost împodobită cu flori în ultimele zile. Peste ele câteva frunze s-au așternut, purtate de vânt. Ca un omagiu al naturii pe care maestrul Augustin Lucici, binecuvântată fie-i memoria, atât a iubit-o și a redat-o cu penelul pe pânzele sale.
Un Comentariu
Gheorghe Mohor
Dacă nu ar exista articolele jurnalistului Eduard Tomaziu în ziarul „Argeşul”, eu, unul” nu aş citi această publicaţie. Dumnealui are un stil aparte, nu scrie articole gazetăreşti, ci reportaje de suflet, folosind un limbaj cald şi perfect literar.