Aşa a fost să fie: s-a dus vremea când ne împiedicam de ghiozdanele elevilor aruncate pe sub mesele din sălile de clasă. Astăzi, copiii noştri nu mai au ghiozdane, dar sunt dotaţi cu telefoane mobile sau tablete. Găsesc acolo mult mai multe informaţii decât găseam noi cândva prin cărţile primite la începutul şcolii. Telefonul mobil e noul ghiozdan, cu care copilul vine în buzunar; nu-l mai poartă la spate. De la vârsta de cinci sau şase ani până la ultima clasă de liceu, toţi copiii au telefoane mobile, unele provenind de la mărci de prestigiu; mulţi profesori nu au bani să cumpere aşa ceva. Fiind dotat cu un asemenea telefon, indiferent unde te afli, în clasă, pe holul şcolii, în curte, eşti gata de acţiune. Poţi să te muţi unde vrei cu ajutorul noului obiect magic. Ceea ce mă duce cu gândul la clasica poveste a duhului sau a geniului din sticlă, care iese afară, dacă scoţi dopul, şi îţi îndeplineşte toate dorinţele secrete. Şi elevul nostru trece de la o dorinţă la alta cu ajutorul geniului-duh, până când se plictiseşte şi-l vâră înapoi în sticlă, dar a doua zi va merge iar la şcoală şi va face o nouă demonstraţie de forţă cu aparatura sa fantastică.
Noul ghiozdan poate să-i satisfacă „stăpânului” său orice dorinţă. Impulsivitatea şi agresivitatea duhului din sticlă sunt transferate copilului, care este stăpânul acestui duh. El nu poate deţine controlul asupra impulsurilor sale, pentru că acest control este preluat de obiectul magic. Fără control asupra lui însuşi, reacţiile lui sunt totdeauna agresive. Pe asemenea copii îi recunoşti foarte uşor, pentru că agresivitatea şi anxietatea lor îi fac foarte vigilenţi – se uită tot timpul în jur pentru a vedea cine e pe cale să le facă rău, fiindcă acest lucru li s-a mai întâmplat. A le cere copiilor respectivi să poarte mască de protecţie împotriva noului coronavirus mi se pare o mare prostie. Pentru a purta o asemenea mască trebuie să dai dovadă de un comportament anticipativ, ceea ce nu e cazul în situaţia prezentată aici. Copilul nostru este un temperament, nu o conştiinţă. Numai conştiinţa face ca acest copil să aibă un comportament anticipativ. Or, în cazul a cel puţin 90% dintre elevii de vârstă mică nu putem vorbi despre un asemenea comportament. În cazul lipsei comportamentului anticipativ la copii, toate evenimentele mărunte, cotidiene, sunt surse de anxietate şi de violenţă. Un copil poate, de pildă, să fie îmbrâncit de un alt copil; în loc să evalueze situaţia pentru a vedea ce se întâmplă de fapt, copilul agresiv va reacţiona adesea foarte repede şi aşa apare bătaia. Tocmai aceste reacţii emoţionale rapide ale copiilor ne interesează în calitate de profesori. Dar pentru aceasta trebuie să ai o anumită pregătire psihologică, dacă nu filosofică. Nu întâmplător, cel dintâi volum din Harry Potter se intitulează „Piatra filosofală”.
Cu gândul la ghiozdanul de altădată, ne reamintim de înţelepciunea din cărţile de basme şi de poveşti. Existau în imaginarul de altădată al copilăriei reprezentări ale unei lumi văzute numai cu ochii de copil.
De exemplu, Statu-Palmă-Barbă-Cot, un pitic scurt cât o palmă, adeseori călare pe un iepure şchiop, cu barba lungă de un cot, e tipul cel mai răspândit din basmele noastre şi exprimă un proces de gândire iniţiatică, în care avem de-a face cu asocieri de idei, un obiect simbolizează un altul, un sentiment se transformă într-un altul, întregul este condensat în părţi. În „Aleodor Împărat”, P. Ispirescu prezintă un împărat care îi interzice fiului său să calce pe un munte din vecinătatate, căci „e moşia lui Jumătate-de om-călare-pe-jumătate-de iepure-şhiop”. Iată întregul transformat în părţi! Aleodor, fiul împăratului, călcând din greşeală pe acest teritoriu, e ameninţat de pitic. Eroul, pentru a scăpa de el, se hotăreşte să-i facă un serviciu piticului, ducându-se la Verdeş-Împărat spre a-i peţi fata pentru Statu-Palmă-Barbă-Cot. După multe peripeţii, Verdeş îi dă fata. Aleodor o duce la pitic, dar mireasa, când îl văzu, „se cutremură de scârbă”. Piticul, de necaz, plesni. Şi uite aşa, problema dispăru, printr-un sentiment transformat într-un altul.
Prin urmare, o asemenea înţelepciune de viaţă transferată cândva copiilor de prin basme şi poveşti ne-ar putea ajuta să le cerem acestora să respecte anumite reguli impuse de viaţă. Însă, în condiţiile actuale, când copiii nu mai recepţionează mesajele emoţionale şi pline de înţelepciune din basmele lui Ion Creangă, de exemplu, nu le mai putem impune ceva dacă ei nu sunt de acord cu ceea ce le cerem noi, în calitate de părinţi (ce să mai vorbim de profesori). Şi, după cum am văzut, în basmele trecutului se prezintă toate caracterele piticului, adică ale celui mic, dar înzestrat cu aptitudini deosebite, printre care curajul, inteligenţa, ascultarea, respectul etc; sunt aptituni din ce în ce mai rare în lumea copiilor de azi. Copiii nu sunt învăţaţi cum să separe abilităţile sociale de cele emoţionale, aşa cum erau învăţaţi de basmele noastre. Pentru ei, purtarea măştii de protecţie, de exemplu, este un simplu joc care îi amuză.
10 Comentarii
Anonim
Si despre Piticul de gradina ce ne puteti spune domnule Savu? Dumitale ce dorinte ti-a indeplinit?
ionel
A trecut vremea ghiozdanului dus în spate de elevi, pentru că era prea greu! cred că avea peste 4 kg.
Anonim
da d,le Savu…
Vasile
Cred că era mai bine în vremea când copiii citeau povești dintr-o carte, cu paginile răsfoite de alți și alți copii! Astăzi caută mai mult frânturi, pe care le găsesc pe internet și le lipsește bunul simț și cultura generală! Așa va fi noua genrație! Cu telefoane scumpe și lipsuri de comportare pe măsură!
marin
Vine o generație de copii, ai căror părinți s-au născut după 1990. E altă mentalitate! Ce n-au avut părinții, să aibă copiii! Telefoane și tablete în loc de cărți, bibliotecă, ghiozdan …
anonim
Eu cred că era mai bine înainte! Cum era ghiozdanul, așa greu și plin cu caiete, cărți, culegeri … copiii învățau să scrie frumos, nu ca acum!
Remus c
Asa este ,,copilul este un temperament ,, iar părinții uita uneori ca acest temperament se poate restrânge in adultul de maine . Uita , sau poate treburile zilnice ii fac sa nu observe la momentul potrivit schimbările majore care pot aparea in comportamentul copilului . Cu răbdare, timp si intelegere , toate au o rezolvare , toate se pot modela ….
Vasile
Inca nu au toti elevii tablete! Unii nu au nici ghiozdane, nici măști de protecție, nici pachet cu mancare!
Iurie
Dacă în trecut era cineva, care avea capacitatea de a extrage fenomenele sociale, care caracterizează trăsăturile ființei umane, ca apoi să le extindă pe coală creînd o succesiune de imagini care pas după pas sugerează un sfârșit optimist.
Astăzi ne aflăm cu o grămadă de informații brute care, nu prezintă semne de un sfârșit și mai mult ca atât nu sugerează optimism.
De-a lungul evoluției arta narativă a apelat mai întâi la persoane care aveau abilitatea de a povesti verbal și spontan, apoi cu ajutorul caracterelor sa manifestat prin scris și meditație. Acum, eu cred că ține de noi să depistăm modelul just de a expune informații pentru a derecționa societatea spre un echilibru emoțional.
Zarzarea
Ce frumos sau întors zăpăcitii. Hai ca ma culc. Mine am sportul online.