Dacă va fi suprimat factorul emoţional în management, în relaţiile de comunicare, în raporturile dintre producător-vânzător-piaţă şi invers, dacă se va plusa pe inteligenţa emoţională până la robotizare, eu cred că societatea hipercapitalistă va intra în colaps cu consecinţe extreme! Să nu-l ignorăm pe Marx, stimaţi fraţi de planetă! Filozoful german cu ADN de evreu renaşte şi trăieşte în conştiinţe contemporane, mai ales occidentale!
Pledez pentru moderarea aşa-numitei inteligenţe emoţionale, în sensul admiterii, cel puţin a necesităţii defulării în emoţional, măcar la nivelul minim necesar păstrării condiţiei umane! Roboţii, cei fără de emoţii, care execută impecabil, dotaţi doar cu minte, nu şi cu inimă, sunt extrem de performanţi atunci când se află sub controlul fiinţelor umane, cele posesoare şi de inimă…
Dar ce ne facem cu piaţa hipercapitalistă, în care multinaţionalele storc minţile şi inhibă până la extirpare inimile angajaţilor, a actorilor de pe tarla?! Această piaţă nebună dă să arunce în aer spiritul uman, ridicând la rang suprem spiritul robotic! Lor nu le trebuie gânditori! Executanţii simpli sunt cei mai buni! Ei nu au nevoie de suflete, de inimi plângătoare, jucăuşe, vioaie, vesele, săltătoare, iubitoare, trăitoare! Ne vor doar minţile, reci, riguroase, cât mai rezistente la presiuni din ce în ce mai mari, cu randamente record, totul redus la management de excelenţă!
Spiritul de echipă este format prin procese de construcţie la rece! Aşa-numitele „team building”-uri, cu ţinta construirii de echipe, sunt organizate şi se desfăşoară, mai ales în dimensiune materială… Instrucţie, mâncare, băutură şi (pentru cine mai are cu ce!) descărcare de energii sexuale… Familiile nu prea sunt admise la aceste evenimente extra-corporatiste… Sunt de părere că pentru a performa avem nevoie de un bun control al emoţiilor, trebuie să punem mintea înaintea inimii în procesul decizional. Dar omul dacă nu rămâne om, dacă îl lipseşti de reflecţie, în sens meditativ, dacă femeia nu mai roşeşte când i se face o declaraţie de dragoste, dacă bărbatul nu mai transpiră niţel în palmă când dă să-şi ia în braţe iubita, dacă nu râdem cu poftă şi dacă nu ne trezim cu lacrimi pe obraz când şi când, înseamnă că suntem apţi de a ocupa o funcţie bună într-o multinaţională!?
Cred cu tărie că adevărata performanţă, trainică şi de efect electrizant, se poate obţine numai de către şi prin cei care au calităţi de excelenţă în creativitate! Roboţii sunt limitaţi la acest capitol. Pentru că adevărata creativitate presupune accesarea unui soi de emoţii, pe care le deţine numai inima, oricât de multă minte ai avea!!!
Nicolae BADIU
www.badiu-europress.ro
4 Comentarii
mihai
Mintea nu poate fi intreaga fara inima!
Puiu
„Avem în creier 100 de miliarde de neuroni care au capacitatea de a comunica între ei şi de a elabora judecăţi, de la cele mai banale, la cele geniale. Este trist că oamenii, după o viaţă trăită „aşa cum şi-au croit-o”, se duc dincolo fără să-şi pună la treabă mai mult de 15-20% din celulele de soi adăpostite cu dedicaţie în craniile bine concepute de Creator.”Asta ne spunea domnul doctor Tiberiu Stănescu în „Celularul şi autismul secundar”. Dar inima ? Ea este doar un „apartament” cu patru camere care alimentează constant creierul, care culege semnalele creierului şi râde sau plânge. Poate greşesc ,ştiinţific vorbind, dar un creier rece şi riguros, aşa rămane dacă nu este alimentat de o inimă caldă. Roboţii, oricât de inteligenţi ar fi, nu pot bate inteligenţa omului de care au fost creaţi, dar îşi pot ucide oricând creatorii. Periculoasă mi se pare tendinţa de robotizare, de anihilare a sentimentelor umane şi la asta mă gândesc cel mai mult, când văd oameni cu chipurile brăzdate de griji şi de nevoi , mergând cu capul în pămant! Dar noi românii ştim să plângem şi să râdem, să suferim sau să ne înveselim, să răbdăm dar şi să răbufnim, să ne umilim, dar şi să ne ridicăm, pentru că avem şi creier şi inimă şi judecăm lucrurile cu amândouă o dată.
Socrate
Domnule Badiu, cu tot respectul, dar viziunea despre multinationale este unilaterala. Exista si multe parti bune ale multinaționalelor. Economia si societățile se vor globaliza total în urmatoarea sută de ani, fie că vrem noi, fie că nu vrem. Vor fi si schimbari globale de demografie lingvistică. O propunere vizavi de robotizare: să ne revoltăm împotriva robotilor și sa îi distrugem, asa cum in zorii capitalismului britanic oamenii stricau sau aruncau in aer primele utilaje puse in miscare de motorul cu abur! La partea cu emotiile si transpiratile, inca nu zic nimic, dar banuiesc că astea nu vor fi distruse de vreo multinatională….poate doar de lipsa de educatie. Sistemele slabe de educatie si familiie sunt cele care mutilează spiritual-emotional tinerii mai mult decat nationalele.
Popa
Cred ca Mr. Socrate nu a inteles bine esenta acestui eseu.
Aici era vorba de „roboti pe post de oameni” in sensul de persoane lipsite de inima, care pot fi „programate” sa faca anumite lucruri de catre cel care ii creeaza. Nu cred ca era vorba de „robotii industriali”, nimeni nu vrea sa distrugem realizarile tehnicii, daca acestea ajuta oamenii in procesul de productie. Sau chiar ii inlocuieste, dar la munca fizica, la procesele repetitive sau care impun miscari repetitive. Asa poate ca oamenii vor avea mai mult timp sa gandesca… Dar in procesele de decizie, in managementul firmelor, in marketing, nu trebuie sa avem „oameni-roboti”, ci „oameni cu inima”. Cui i-ar place sa aiba sef un robot?