Hulit sau adulat, fotbalul rămâne un personaj important pentru orice comunitate. Simplu, cu un regulament înţeles de toate vârstele, năvalnic, spectaculos sau ţinut în frâu de antrenori ce aduc „autobaze” în careu, cu stadioane pline ochi, la succese şi cu tribune în care bate vântul, la insuccese, fotbalul ţine, pe lângă dreptunghiul verde, mii de oameni sau produce dezbateri interminabile oriunde se întâlnesc aşa-numiţii chibiţi.

Piteştiul a fost un punct de referinţă pe harta fotbalului românesc. Nu numai prin două titluri naţionale, nu numai prin întâlniri internaţionale de neuitat, ci şi datorită unei pepiniere de fotbalişti, unii ajunşi pe la reprezentativele naţionale, alţii în eşaloanele competiţiilor interne.

Şi, mai presus de toate, aici a jucat Nicolae Dobrin, simbolul fotbalului-creaţie, al fotbalului-fantezie, cel care a rămas o statuie în amintirea românilor, un reper neatins până acum, chiar dacă, peste noapte, se confecţionează vedete, cu superlative care n-au acoperire în fapte. Un astfel de areal sportiv a rămas fără fotbal, fără portdrapelul acestuia – FC Argeş.

Ce era de făcut? Ca mai mereu, golul este acoperit ba de veleitari, ba de bine intenţionaţi, ba de orgolioşi, ba de pătimaşi, ba de… toţi, la un loc, dar, ca şi în cazul Piteştiului, mai multe idei decât… bani, mai mulţi „conferenţiari” despre ce trebuie făcut decât fapte. Până la urmă, apele au luat-o pe două albii: grupul ce se revendică din matca alb-violetă şi grupul ce şi-a propus s-o ia de la zero, în speranţa că va putea deveni, într-o zi, forţa care să readucă, treptat, spiritul alb-violet pe stadionul „Nicolae Dobrin”.

Longevitate dovedeşte gruparea care, sub fostul jucător cu har Nicolae Dică, a reuşit, iată, să promoveze în al doilea eşalon. Bucurie mare! Bucurie care poate rodi mai departe, dar se şi poate stinge. Dică ar fi garantul primei ipoteze. De ce? Ca jucător a fost serios şi dedicat; a dobândit o experienţă care-l face atractiv, ca antrenor, la echipe de Liga I. Piteştean, a pus umărul, cu dăruire, la construcţia unei echipe ce s-a dovedit a avea potenţialul promovării. În acest moment, drumul poate continua sau se poate întrerupe. La eşalonul al doilea, cu ţintă la promovare în Liga I, altele sunt exigenţele! Din punct de vedere tehnic, prezenţa lui Dică este un atu puternic. Primăria Piteşti, Consiliul Local se află în faţa unei decizii majore: poate, la rându-i, continua, financiar vorbind, sau poate dezamăgi, retrăgându-se. Laşitatea aceasta ar fi pedepsită însă de comunitatea locală, de piteştenii doritori de fotbal. Acum, declaraţiile, în locul faptelor concrete, nu mai au nicio valoare.

Toţi trebuie să conştientizeze că a-l păstra pe Dică este o premisă a succesului proiectului. Dar Dică este – şi el – conştient că trebuie să construiască un grup competitiv. Pentru asta, trebuie să promoveze, încet-încet, pilonii viitoarei echipe cu care să atace, cu succes, promovarea. Totul înseamnă bani, resurse financiare adecvate.

Ca ziarist, am trăit, pe lângă club, asemenea momente: câteva promovări! Am cunoscut antrenori, unii – rămaşi în istoria alb-violetă, ca Florin Halagian (cel mai de succes), Titus Ozon, Dumitru Nicolae-Nicuşor, Constantin Teaşcă (omul care a modernizat clubul), Ion Moldovan, foşti jucători argeşeni deveniţi antrenori – Nicolae Dobrin, Constantin Cârstea, Mihai Zamfir şi pe alţii (nu fac o listă exhaustivă!). Toţi au avut succese atunci când au fost sprijiniţi, când comunitatea locală s-a implicat total.

Nu văd de ce acum, cu un Nicolae Dică foarte potrivit momentului (experienţă, caracter, dedicat meseriei), nu s-ar coagula acest sprijin!

Traian ULMEANU

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio