Să vedem cum mai vorbeşte lumea şi ce ticuri verbale mai foloseşte. Cei care suferă de sărăcie de limbaj se recunosc după folosirea obsesivă a vocabulelor „care”, „problema”, „deci”, dar şi prin articularea unor propoziţii stereotipe, lipsite de coerenţă, reduse, caricatural, la câteva cuvinte. Din cauza grabei, a concentrării (în special în discuţiile telefonice) vom auzi exclamând, fals admirativ: „super”, „mişto”, „cool”, „cool colega” sau repetând maşinal: „super, super tare”. Programat parcă să dispară, vorbitul în propoziţii se va tranforma în nonverbal sau onomatopeic. Ca la necuvântătoare. Aşa se întâmplă când telefonul şi televizorul înlocuiesc scrisul şi cititul!…
Gheorghe FRANGULEA