Marţi, 27 martie 2018, s-au împlinit 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă, România, iar plenul reunit al Parlamentului a emis o Declaraţie de celebrare a evenimentului. Cu acest prilej, şefii celor două Camere şi alţi parlamentari s-au avântat în „teorii” sforăitoare, propovăduind unirea din nou. Unii parlamentari de Argeş, mai zeloşi, şi-au făcut fotografii în şedinţa solemnă pe care le-au postat mândri foc pe Facebook. În acelaşi timp, Consiliul Judeţean aleargă prin Argeş cu Flacăra Centenarului. Totul se rezumă la aducere aminte, la omagiu, la comemorare sau celebrare, după caz. Când a fost vorba despre un gest concret, precum declaraţia de unire de la Corbi, mai-marii judeţului şi parlamentarii s-au făcut că… ninge. Pe de altă parte, Unirea Basarabiei cu România a fost celebrată prin manifestări distincte, separate în Piteşti. Cei care ne conduc astăzi nu sunt în stare să treacă munţii spre Ardeal cu o autostradă, aşa cum nu sunt în stare să pună în operă proiectul drumului expres spre Oltenia. Bugetarii sunt separaţi de privaţi prin salarii şi concepţii, partidele se ceartă şi nu au un proiect comun de ţară, la Bruxelles europarlamentarii noştri dau spectacole groteşti de vorbărie veninoasă împotriva României… Un tablou, aşadar, care numai la unire nu se referă! Ca să nu mai vorbim că se adâncesc decalajele între regiuni, dar şi între bogaţi şi săraci. Asistăm, de fapt, la un recital de vorbe de unire, dar fără fapte şi simţire în acest sens şi, mai ales, fără gânduri de viitor.
