Nu ştiu cum sunteţi dumneavoastră, dar eu am asociat totdeauna realitatea cu visul. Avantajul? Vi-l spun îndată… Când plecaţi în vacanţă, visaţi ceva cu multe luni înainte. După care vine realitatea care, de obicei, e puţin diferită. Săptămâna trecută s-a confirmat odată în plus în viaţa mea această axiomă. Ce am găsit a fost foarte diferit de ceea ce visasem. Dar în bine! Am rezervat o vacanţă în Insula Creta, într-un hotel pe malul mării, cu cameră la etajul IV, cu vedere la mare. Am găsit marea care nu a încetat 24 de ore din 24 să-şi schimbe culorile între albastru în zeci de tonuri şi verzui. Cerul a fost albastru ziua fără întrerupere însorită. Au mai fost alte elemente care îmi vor întipări această vacanţă în minte: mâncare grecească la discreţie de trei ori pe zi şi băuturi toată ziua. Şi-apoi am descoperit bomba acestei şederi: 90% dintre cei ce lucrează acolo sunt români. Cu 320 de camere, Hotelul „Creta Star” este o bijuterie a turismului cretan. Deservit de aeroportul „Heraklion Nikos Kazantzakis”, aparţine unui grec originar din Bucureşti. Acesta este motivul – sau unul dintre motivele – pentru care atât în hotel, cât şi în sala de mese nu se vorbeşte decât româneşte. Tinere frumoase ca Florentina şi băieţi zâmbitori şi amabili ca Petrişor vin mai toţi din Teleorman. Mi s-a spus că se aduc unii pe alţii. Ideea e excelentă şi se pare că s-au acomodat repede cu stilul de muncă al hotelului. De la 6 dimineaţa până spre miezul nopţii, cu o mică pauză. Plata? Casă, masă, transport şi vreo 450 euro. Am putut să mă gândesc la Hotelul „Rex” din 
Mamaia de-acum vreo 45 de ani, cu acelaşi lux şi serviciu impecabil. Am avut totuşi o palpitaţie… Trebuia să primesc biletele de avion cu 10 zile înaintea plecării, iar cu trei zile înainte încă nu le primisem. Dar organizatorul a fost agenţia Thomas Cook, specialist aşa cum numele lui îl arată în bucătărie, nu în transporturi. În cele din urmă, am putut pleca pentru că, datorită figurii mele nefericite, m-au lăsat să mă urc în avion.
Săptămâna de vacanţă a fost o ocazie unică de a sta de vorbă cu oameni veniţi din toate colţurile Europei, de la Stockholm la Sofia. Ce mi s-a părut surprinzător a fost lipsa de greci care, totuşi, erau în ţara lor. Dar poate e mai bine aşa, căci a rămas loc pentru noi cei veniţi de-afară. Nu ezitaţi: Creta, zona Heraklion, splendid. Se vorbeşte româneşte!
Alex HOROVEANU
