Un ţăran s-a ridicat într-o bună zi din coliba lui de chirpici şi a pornit spre munţi, purtându-şi opinca pe drumul ce duce la Roma. A plecat din satul său să vadă Columna lui Traian. Este vorba despre Badea Cârţan, originar din Cârţişoara (Sibiu). Un biet ţăran, cu obrajii arşi de soare şi cu ochii tulburaţi de neştiute viziuni, în anul 1856, a mers două luni pe jos până la Columna lui Traian din Roma, unde a stat o lună, cunoscând-i pe fraţii lui italieni, care au crezut că un dac a coborât de pe monument. Un alt ţăran, cel de la Maglavit, anume Petrache Lupu, l-a văzut pe Dumnezeu. Un biet cioban a fost binecuvântat cu vederea Tatălui nostru.
Prin urmare, aceşti ţărani spiritualizaţi de propria lor credinţă, excedaţi de profundele lor înălţimi lăuntrice, nu au ezitat să dea glas voinţei unui neam întreg. Prin intermediul lor, deosebesc în sufletul românesc două trăsături de opusă sensibilitate, descinzând una din voinţa latinului, cealaltă din contemplarea profundă a dacului creştinat. Două trepte de simţire, care se încheagă în matricea stilistică a poporului nostru, două inele de temperament, complemente ale aceluiaşi ethos. Desluşesc în visul lui Badea Cârţan un sentimentalism de latin, iar în viziunea lui Petrache Lupu o tristeţe resemnată a dacului înfrânt. Dar în alcătuirea lor lăuntrică pulsează acelaşi suflet; un suflet ce face parte din unitatea spaţiului nostru mioritic, trăind pretutindeni pe pământul românesc în acelaşi fel şi în acelaşi timp. Este vorba despre o trăire în indiviziune sufletească, neîntreruptă cu pământul şi cu înaltul cerului. O trăire pusă în evidenţă de filosofia lui Lucian Blaga, care a definit sufletul românesc, punându-l în relaţie cu împrejurările în care s-a dezvoltat neamul nostru, cu geografia unui spaţiu infinit ondulat, cu experienţele trecutului care schimbă un orizont fizic într-unul spiritual.
Aceste lucruri odată stabilite, ne putem continua gândurile. Lucian Blaga şi-a întors ochii spre cultura românească, găsind-o în colibele ţăranilor. O cultură care nu are nimic de-a face cu pânzele unui neobosit păianjen care este astăzi internetul, cu zborurile miraculoase ale navetelor spaţiale, cu alte maşini performante ce călătoresc prin adâncimea apelor, cu confortul redus la discreţia unui buton ce întrece orice utopie de acum două decenii. Vorbim despre o cultură care a atins graniţele civilizaţiei, dar şi minunile lumii, pe care nu le-au bănuit nici măcar Jules Verne. Minuni şi nebunii ce ne fac debitori lui Arhimede, cel care îşi dezlega problemele de geometrie tăind triunghiurile cu o nuia în nisipul deasupra căruia, după căderea Siracuzei, l-au ucis soldaţii lui Marcellus. Din capul acestui savant distrat s-a urzit lumea nouă, a cărei geneză deja o trăim. Însă poporul nostru nu a avut timp să se gândească la legile gravitaţiei universale, să descopere stele, să caute a patra dimensiune etc. Dar nu cunosc niciun alt popor să aibă ţărani aşa cum i-am avut noi. Cum poţi să-ţi imaginezi că un ţăran pleacă din satul său tocmai până în Italia numai să privească la un monument? Aceasta este cu adevărat o minune!
Drept care, însăşi istoria poporului nostru e o minune.
Strălucesc popoarele lumii prin artă şi prin ştiinţă, or poporul român a strălucit prin morală şi ospitalitate. În ciuda tuturor rafinatelor raţionamente ale popoarelor occidentale, ele nu i-au adus omului putinţa unei transformări morale. Însă poporul român are această şansă. Cine şi pentru manifestarea cărei simţiri a bătut în pământ acele umile şi misterioase troiţe? – se întreabă Lucian Blaga. Însă filosoful nostru a murit cu speranţa că atunci când toate forţele latente şi tainice ce ne înconjoară, când toate puterile naturii vor contribui la înălţarea omului, atunci, sustras robiei pământului, omul va avea timpul necesar să ridice ochii spre cer, să se gândească la prefacerile sufleteşti ce deocamdată întârzie. Până atunci, Lucian Blaga are un mormânt sărăcăcios la cimitirul din satul său natal, Lancrăm. Iar când a scris poemul Zamolxe, Blaga parcă a avut o premoniţie. În acest poem, filosoful nostru ne spune că Zamolxe, profet al tracilor, era de mulţi ani în singurătatea codrilor. Poporul cere să fie aşezat în sanctuar statuia lui Zamolxe. După un timp, acesta coboară din nou la templu. Dar timpul l-a schimbat atât de mult, încât lumea nu l-a mai recunoscut. În faţa chipului său cioplit, Zamolxe e cuprins de o adâncă revoltă. El îşi dă seama că poporul, divinizându-l, i-a uitat învăţătura. Şi începe lupta între el şi statuia sa. Mulţimea însă l-a ucis cu bucăţile de granit luate din statuia sa sfărâmată, precum a fost ucis şi Lucian Blaga cu propriile pietre ale templului său („Pietre pentru templul meu”), fiind interzis de comunişti în anii ’50 ai secolului trecut. Deci, să avem grijă ce învăţătură îi dăm mulţimii, pentru că Badea Cârţan şi Petrache Lupu au murit demult.
19 Comentarii
Anonim
Acest articol ar trebui folosit drept motto pentru Centenar!
Anonim
Informatia vremii spune despre Petrache Lupu ca suferea de sifilis . A fost consultat de un medic al vremurilor . De obicei bolnavii in stadii avansate de sifilis au transformari neurologice , care se traduc in iluzii in viziuni care par supranaturale . Altfel nimic de spus , la calitatea scrierii de mai sus
Anonim
Medicu’, tot doctor !…Felceru’, tot felcer si moaşa, tot „asistență” !…
Anonim
Vezi că te recunoaște lumea după ghilimele și după dorința excesivă de a epata. Sindromul trebuie tratat. Ai mai fost interzis și văd că nu te potolești. Cei de la ziar îți văd ID-ul și te știu demult. Și eu te simt imediat.
Anonim
Cum e dom’ne la pensie (indemnizație) SPECIALĂ şi angajat sine cur-ist la stat (paralel) ?!
Anonim
Este așa: ești un mare jeg care te bagi singur în seamă la ziar, te dai deștept și miștocar, faci ironii ieftine la orice postare mai acătării pentru că în viața ,,civilă” ai mari probleme de integrare. Iar aldinele utilizate îl devoalează
pe recidivistul care și-a schimbat puțin stilul dar ,,retardul” a rămas.
Anonim
Poate ai puteri extrasenzoriale de ai ” simțul” așa de dezvoltat!
Anonim
Aştia( 2)doi de mai sus (etaj), ce-o să vă mai bateți doar între voi (la propriu) de acum inainte ,având (voi) mari dificultăți de…ascultare în mediul ambiental …+/şi în liftul blocului L/A care nu mai vrea să urce (cu voi în el) , ci doar ca să cobore, până nu vă renovați (şi voi)… interiorul …de la dispecerat !…
Anonim
Liftul nu mai vrea să urce pentru că a sesizat problemele de la…mansardă ale ipochimenului care nici să scrie logic nu mai poate.
Anonim
Cu orice comentariu/replică , ca să îşi atingă ținta/auditoriul …în plin (de ex. ținta „VACĂ” , la tragerea a 2-a, pe timp de zi- în armată) „trebuie ochit la mijloc şi puțin mai sus, față de linia de ochire” . Întrebți şi voi, care n-ați făcut armata(deci ,neinstruiți !), pe dl. colonel ,autorul art. de mai sus ! Din păcate , voi , ca ținte respective , nu mai sunteți valabili, fiind deja „la pământ”, fiind doborâți de factori interori vouă („vânturi”…de la ciorba de…fasole, unde v-au curs… şi „mucii”!)…
Anonim
Hai,hai,…sus !…Nu v-ați revenit nici după noaptea asta „capitală”, când v-ați belit CONDIȚIA (de uliù !)…Hai , acuma (la ora asta, care nu e de maximă audiență !) aveți voie să vă şi urlați…”durerile de ulìí „. Hai , croncăniți cum vă place vouă ,…”Uliùuuuuuu…”, caci ştim că …vă doare !!!…Uliuuuuu…!
Anonim
Hai,hai,…sus !…Nu v-ați revenit nici după noaptea asta „capitală”, când v-ați belit CONDIȚIA (de uliù !)…Hai , acuma (la ora asta, care nu e de maximă audiență !) aveți voie să vă şi urlați…”durerile de ulìí „. Hai , croncăniți cum vă place vouă ,…”Uliùuuuuuu…”, caci ştim că …vă doare !!!…Uliuuuuu…!
Anonim
Ne pare rău dar nu putem urca. Trebuie să vă reparați…mansarda!
Anonim
D-mna Pussyca, nu pe ma’tahale (te) aşteaptă „lumea”, că , oricum, blocul nostru e… „turn”, n-are mansardă şi nu e loc „de promenadă” pt. BABE expirate , care confundă orice spațiu unde intră ele (de ex. BIBLIOTECA) …cu clinica unde se tratează domnii în etate (peste 85 ANI) de reumatism (poliartrită)! …Stai liniştită !…
Anonim
Ales bules!
Anonim
Tu, ca bulibaşă, trebuie să le traduci la puradei (si la pirande), că ăştia înțeleg că „s-a ales praful” e ceva bun de băgat…în gură !…
Anonim
E ceva care te leagă pe tine și te duce parte…parte…la Vedea…ca să te liniștești la cap.
Anonim
Cititorii, săracii, de când cu securiştii şi depravatele din televiziuni, se uitau şi ei…la voi , până au sesizat ce lighioane jumulite si ramolite s-au pripăşit prin curtea voastră….cu nostalgia raionalei de partid unde şi-au pierdut „penele”(condeiul)/si penajul …Si se laudă că vor Vedea si ei , o dată măcar …şi „lumea aia’laltă”, cea „de afară”) !…Fără alte comentarii !
Vasile
Satul lui Blaga și mormântul său … sunt valoroase doar pentru cei care vibrează la filozofia transpusă în versuri. Altfel … lumea e grăbită, mormântul … simplu și neîngrijit! Parcă și denumirea satului are ceva care inspiră suferință, nostalgie, lacrimi! Păcat, e atâta profunzime în filozofia lui Blaga! Am vizitat locul nașterii sale și era atâta liniște acolo …