Advertisement
De Paşti, parcă toată lumea fugise de acasă. Pe străzi era atâta pustiu că-mi tăiase orice chef de viaţă! Pentru o clipă mi-am imaginat că sunt pe planeta cu un singur locuitor! Aveam tot, inclusiv ce furaseră clasa politică şi serviciile secrete de la popor. Dar eram trist! Profund afectat că nu puteam împărţi cu nimeni bucuria pentru averea mea imaginară. Mi s-a făcut brusc dor de semenii dispăruţi peste noapte. În gând, l-am rugat pe Dumnezeu să mă ierte şi să-i readucă acasă pe toţi. Doream să fiu sărac, dar bogat în semeni!…
Gheorghe FRANGULEA
Advertisement