Dau în librărie peste Guy de Maupassant. Și peste un citat care merită adus la suprafață. Pentru profunzimea lui de reflecție. Și de adevăr!

Știu, risc să vă întristez, dar la urma urmei mai toți ajungem în „creștetul” dealului. Cu care e comparată vârsta a treia. Și ultima! Căci de aici încolo nu mai e loc de întors. Odată ajuns sus, deodată simți că te rostogolești năvalnic spre nimic. Asta, dacă „dincolo” n-o fi altceva de care nu știm noi. Dar sperăm că este ceea ce ne închipuim.

A fi bătrân este o aventură. Iată că mai ales acum, în pandemie, cei în vârstă nu prea mai contează, nu mai sunt băgați în seamă. Devin, cei mai mulți, de prisos. Autoritățile îi percep ca pe o problemă. Zice deputatul Robert de Varenne către fostul subofițer și acum „bățosul” Georges Duroy: „Vine o zi, vezi, și vine degrabă la mulți, când s-a sfârșit cu râsul, cum se zice, pentru că-n spatele a tot ceea ce privești zărești moartea… Viața e un deal. Când îl sui, îi privești creștetul și te simți fericit; dar, odată ajuns sus, zărești brusc coborâșul și sfârșitul care este moartea. La urcare mergi încet, la coborât repede… Dacă ai cugeta la asta, măcar un sfert de oră, ai înțelege. A răsufla, a dormi, a bea, a mânca, a lucra, a visa, tot ceea ce facem este a muri. A trăi, este în sfârșit, a muri”.

Mă opresc aici cu traducerea lui Garabet Ibrăileanu („Bel-Ami”, Ed. Adevărul, 2010). Trist, cumplit de trist, nu?! Da, pentru că „bătrânețea ‒ spune și Andrei Pleșu („Note, stări, zile”, Ed. Humanitas, 2010) ‒ poate fi și vârsta bolilor, a împuținării, dar și vârsta înțelepciunii, a experienței, a prestigiului. Bătrânii azilelor sunt triști, bătrânii cetății sunt impunători”. Păi, iată o cale de urmat. Cum o și vede noul primar al Piteștiului, invitându-i pe cei de vârsta a treia să participe la tot felul de „sfaturi ale înțelepților”, că-i vorba de a grădinări spațiul urban, de administrat blocurile de locuințe ori străzile ș.a.m.d. Dacă ne duce mintea, putem face ca experiența lor, înțelepciunea lor să se răsfrângă asupra binelui public. Și, de ce nu, asupra binelui tinerelor generații pe care le bănuim a fi în continuare dornice de învățătură. La noi sau afară, cum a fost moda de la ’48 încoace.

Da, astăzi mai mult decât altădată, mai ales fiindcă ne confruntăm cu tragedia generată de Covid, ar trebui să descoperim sau să redescoperim atuurile vârstei târzii. Și valorile care au fost și care sunt ale vârstei târzii. Vârstă pe care n-ar trebui s-o punem sub semnul restricțiilor. Când este vorba de a merge la piață și-n viață. Că ne-am săturat de câte ori fiecare guvernare amenință cu recalcularea pensiilor. Dar încă n-au aflat calea cea dreaptă și rezonabilă. O reevaluare a vârstei a treia se impune, totuși, fiindcă altminteri nici nu știm cât pierdem.

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio