„Cu adevărat deșertăciune sunt toate și viața aceasta este umbră și vis, că în deșert se tulbură tot omul…” Glasul părintelui Marius Săndulescu s-a înălțat astăzi spre cupola capelei cimitirului Sf. Gheorghe. Cântare sacră, pentru sufletul celui care era supranumit „fotograful vedetelor”. Foarte cunoscut în comunitatea piteșteană unde avea notorietatea unui profesionist desăvârșit care ridicase îndeletnicirea sa la rang de artă.
Mai cu seamă după 1990, avea să imortalizeze o pleiadă de actori, cântăreți, interpreți de muzică populară, mai ales că își dezvoltase un modern studio foto, cel mai bine dotat din urbe, chiar în incinta Teatrului Al. Davila. „Foto Jugănaru” devenise un nume arhicunoscut. Succesul în afaceri nu i-a dat patronului nici aroganța omului înstărit nici patima lăcomiei. Dimpotrivă, a rămas același profesionist modest, apropiat deopotrivă de angajați și clienți. Datorită calității fotografiilor sale, multe instituții din municipiu și județ îi solicitau serviciile cu prilejul anumitor evenimente.
Arhiva adunată de-a lungul anilor de Gheorghe Jugănaru este impresionantă. Acum toate rămân în urmă. Devin amintire precum însuși Omul care și-a pus amprenta asupra lor. La 74 de ani s-a frânt firul vieții sale. Peste neputințele inerente vârstei și a câtorva afecțiuni cu care însă ar mai fi trăit, s-a abătut asupra firavului trup al fotografului, blestemația de Covid 19! Eforturile medicilor au fost în zadar. Virusul a făcut ravagii în organismul venerabilului cu părul nins și ochii albaștri. Regretatul artist fotograf a fost închis în sicriu sigilat. Peste capacul negru, prietenii, cunoscuții, colaboratorii săi au așezat flori. Jerbe. Coroane de jur- împrejur. „Nu te vom uita, OM BUN” scrie pe una dintre ele. Mâine înmormântarea va avea loc într-o comună îndepărtată din alt județ.
Doar astăzi cei care l-au cunoscut, bulversați de vestea aflată, și-au îndreptat pașii spre capela cimitirului nostru. A fost ultimul popas pentru Gheorghe Jugănaru. „Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup!” rostește părintele Marius Săndulescu între zidurile capelei în care se mai află, pentru o noapte, faimosul fotograf. El care a imortalizat atâtea chipuri, este acum un simplu portret, într-un tablou încadrat de candele. Flacăra lor pâlpâie și îi luminează ochii albaștri precum cerul spre care și-a început călătoria…
