Stabilit de mult timp în SUA, un cunoscut om de cultură, ajuns la o venerabilă vârstă, trăieşte, departe de ţară, o adevărată dramă. Nu doar dorul de casă şi de locurile natale o apasă pe distinsa Vavila Popovici, ci şi gândul că cineva a umblat la mormântul în care se aflau osemintele familiei.
Fărâme de suflet
Pentru lumea culturală de pe plaiuri argeşene, Vavila Popovici este un nume de notorietate. Scriitoare, colaboratoare a unor reviste prestigioase de literatură şi artă şi a suplimentului de fiecare marţi al cotidianului nostru, „Săgetătorul”, slujitoarea slovei a părăsit Piteştiul şi a plecat spre zări depărtate, în Statele Unite ale Americii. A lăsat în urmă amintiri, frânturi de viaţă şi crâmpeie de suflet. Şi un mormânt în care se află rămăşiţele pământeşti ale soţului său, cunoscutul medic oncolog Anghel Popovici, decedat în 1987. După o viaţă zbuciumată în care a cunoscut şi ororile închisorilor, fiind deţinut politic, reputatul doctor îşi doarme somnul de veci în cimitirul „Sfântul Gheorghe” din Piteşti. Cu regretul că nu îi mai poate îngriji cripta, Vavila Popovici a părăsit urbea noastră nu înainte de a comanda dăltuirea într-o placă de marmură a câtorva versuri izvorâte din străfundul inimii: „Trec anii. Îi aud cum trec./ Prin liniştea care mă-nconjoară/ Privesc la ultimul gând,/ La ultimul zbucium./ Prin liniştea eternă/ Stelele par un stol de păsări triste”.
O vânzare… repetată
La locul de veci situat în zona 2, parcela 5, rândul 31, nr. 1354, deţinut de familia Popovici, se află două cripte alăturate, cu perete comun. Una dintre ele a fost vândută în urmă cu 14 ani doamnei Virginia Ionescu, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 238, din 7 februarie 2007. Locul de veci a fost revândut însă de noii proprietari, nouă ani mai târziu, familiei Bleau, care a luat la cunoştinţă despre amplasamentul lui, conform celor indicate de vânzător. Cum, însă, în registrul de inventar de la Administraţia Cimitirelor din Piteşti, ambele locuri, şi cel din stânga, şi cel din dreapta, sunt trecute la acelaşi număr şi aceleaşi coordonate, s-a creat uşor confuzia între cele două cripte care figurează pe o singură parcelă.
Acuzaţie gravă
Toate cele trei familii implicate în acest caz, proprietarul iniţial, primul şi al doilea cumpărător, se cunosc destul de bine, fiind la un moment dat vecine în acelaşi imobil, pe strada I. Câmpineanu din Piteşti. Tocmai în virtutea bunelor relaţii s-au făcut, de bună credinţă, aceste tranzacţii cu locul de veci. Numai că timpul, şubrezeniile vârstei, distanţa, lipsa de comunicare, toate au contribuit la ruperea relaţiilor existente la un moment dat. Nici comunicarea dintre doamna Vavila Popovici şi administraţia cimitirului „Sfântul Gheorghe” nu a mai funcţionat. Stabilită peste ocean, scriitoarea află veşti de acasă de la una dintre cele mai bune prietene. Iar ceea ce i s-a adus la cunoştinţă a avut darul de a o şoca. Iată un fragment din declaraţia pe care a făcut-o femeia uluită de vestea primită: „În 5 septembrie 2021 mi s-a adus la cunoştinţă, telefonic, că cripta familiei noastre este profanată!” O scrisoare a fost trimisă şi primarului Cristian Gentea, în care acestuia i se cere să intervină: „Vă rog, domnule primar, să luaţi cunoştinţă de acest fapt, să verificaţi şi să luaţi măsuri. Altfel, voi fi nevoită să anunţ Parchetul pentru acest act de profanare a mormântului familiei noastre şi faptul că în acea criptă se află osemintele soţului meu. Menţionez că nu mi s-a cerut acordul intervenţiei la cripta familiei şi că am fost şi sunt scutită de plata taxelor cimitirului, fiind soţie de deţinut politic”.
Confuzia
De fapt, pe înţelesul tuturor, distinsul om de litere reclamă faptul că a vândut o criptă, cea din stânga, dar în posesia noului cumpărător a ajuns cealaltă, alăturată! Confuzia, se pare, s-a făcut din cauza existenţei celor două locuri „lipite” unul de celălalt, la acelaşi număr, pe aceleaşi coordonate în registrul de inventar. Conducerea administraţiei cimitirelor, prin directorul său, Florin Gheorghe, consideră că nu s-a făcut o greşeală intenţionată şi, de altfel, nici nu poate fi dovedită, prin nicio anchetă jurnalistică ori poliţienească, vreo vinovăţie a instituţiei pe care o conduce, tranzacţia făcându-se între două persoane private printr-un act notarial. Funcţionarii administraţiei cimitirului doar iau la cunoştinţă despre schimbarea numelui proprietarului şi operează modificările respective în registrul de evidenţă. Noul deţinător al locului de veci a comandat o lucrare, mai exact o supraînălţare a criptei aflate în vecinătatea celei rămase în proprietatea doamnei Vavila Popovici.
Paradoxul faptelor
Acuzaţiile sunt, desigur, grave. Însă, la rândul său, noul proprietar, „vecin”, are şi el de partea sa argumente plauzibile. După cum aflăm de la administraţia cimitirului, extrem de deschisă, dornică să se clarifice acest caz, acuzaţia de profanare nu ar avea nicio susţinere în realitate. Cripta a fost desfăcută la lumina zilei, nu pe ascuns, sacii cu osemnite au fost aşezaţi în cealaltă criptă alăturată, ba chiar mai mult, de bună credinţă, noul proprietar a adus un preot care a săvârşit o slujbă de pomenire, după rânduială, aşa cum se face tradiţional în cazul deshumării şi reînhumării unor rămăşiţe pământeşti. Iar taxa plătită pentru aceste operaţiuni de deshumare/înhumare l-ar pune la adăpost de orice acuzaţie! Dovezile de bune intenţii nu se opresc aici. Cripta alăturată, adică unica pe care o mai deţine scriitoarea, a fost curăţată de praf, piatra crucii şlefuită, placa de marmură şi-a recăpătat strălucirea, frunzele veştede căzute din copacii alăturaţi sunt periodic îndepărtate, flori proaspete şi lumânări aprinse împodobesc mormântul. Toate astea se fac şi în numele vechii prietenii de care erau legate familiile pe vremuri, şi de credinţa că de mare milostenie va avea parte cel care aprinde o lumânare la crucea cuiva, cunoscut sau necunoscut.
Care e adevărul?
Acum cele două „tabere”, de o parte Vavila Popovici, de cealaltă proprietarul criptei alăturate, trebuie să găsească soluţia adecvată pentru ca toată lumea să fie mulţumită. Pentru liniştea sufletească a venerabilei V.P., administraţia cimitirului afirmă că va emite un alt act de concesiune, separat, strict pentru locul de veci cu care scriitoarea a rămas. Probabil ar putea şi să-l înstrăineze. Rămâne de văzut dacă, după restabilirea unei comunicări adecvate între părţile implicate, se mai susţine ideea iniţială de profanare, în situaţia acesta organele abilitate urmând a demara ancheta. Până când Poliţia sau Parchetul vor intra pe fir, dacă vor fi solicitate, fiecare are propria interpretare: un act ilegal, o faptă penală, o gafă în urma unei confuzii ori nimic din toate astea? Un fapt este cert. Mulţi piteşteni sunt plecaţi peste mări şi ţări. Iar lipsa de comunicare permanentă cu administraţia cimitirului poate duce la multe întâmplări similare, provocatoare de mâhnire sufletească, precum resimte acum doamna Vavila, copleşită de dorul celor iubiţi, rămaşi să-şi doarmă somnul de veci în cimitirul „Sfântul Gheorghe” din Piteşti. Dincolo de frământările celor implicaţi în desluşirea încâlcitei probleme, răzbate ca susurul unui izvor versul dăltuit în marmură pe cripta familiei Popovici: „Prin liniştea eternă/ Stelele par un stol de păsări triste…” Este de luat aminte!
