„Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea ai urmat lui Hristos…” Cântarea corului bisericii „Sf. Vineri” s-a făcut auzită la primele ore ale dimineţii. Tot atunci, la poarta lăcaşului opreau două maşini ale Jandarmeriei şi oamenii legii împânzeau zona. O scenă desprinsă parcă dintr-un film, cu purtătorii de uniformă şi măşti negre ocupându-şi poziţiile pentru paza obiectivului.
Acces restricţionat
Ziua hramului unei biserici este teoretic prilej de mare bucurie duhovnicească pentru dreptcredincioşii unei parohii. Iar azi a fost rândul celor care frecventează biserica „Sf. Vineri” din Piteşti să trăiască momente deosebite, de mare încărcătură spirituală la praznicul sărbătorii Sf. Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Şi nu doar ei, ci mulţi cinstitori ai sfintei, din multe zone ale urbei au venit, ca în fiecare an, mai ales că în lăcaşul de cult se află expusă spre cinstire racla cu veşmintele Cuvioasei Parascheva, aduse de la Catedrala Mitropolitană de la Iaşi. Numai că, de data aceasta, cei care nu au fost inspiraţi să vină în jurul orei 8 pentru a ocupa un loc în biserică au avut parte de o supriză neplăcută. Câţiva jandarmi s-au plasat în cadrul uşii, alţii pe scările bisericii, iar colegii lor, strategic, ceva mai departe, împrăştiaţi prin curtea lăcaşului. Când ei au considerat că a fost atinsă limita capacităţii admise în vreme de pandemie şi starea de „cod roşu” în care se află Piteştiul, nu au mai permis accesul credincioşilor! O parte dintre ei s-au resemnat, supunându-se regulilor fără să vocifereze. Alţii comentau în fel şi chip, plecau bombănbind, pomenindu-i pe miniştri, pe doctorul Arafat ori pe prefectul de Argeş.
„Lăsaţi acatistul şi ieşiţi!”
Chiar şi în incinta bisericii, oamenii legii au fost prezenţi, discret, avertizându-i deseori pe credincioşi fie să păstreze pe cât posibil distanţa între ei, fie să aşeze masca în mod corespunzător. În ciuda imaginii neobişnuite, cu jandarmii prezenţi la poartă, la uşă, în biserică şi la tot pasul, slujba a fost săvârşită după tipic, nefiind cu nimic afectată, nici ca mod de desfăşurare, nici din punctul de vedere al duratei. În plus, trebuie precizat că şi câţiva dintre jandarmi au fost surprinşi murmurând laolaltă cu preoţii şi mulţimea rugăciunea „Tatăl nostru”! Sensibili la vederea bătrânilor neputincioşi, chinuiţi de beteşugurile vârstei, unii dintre oamenii legii i-au ajutat să urce sau să coboare treptele alunecoase de marmură ale bisericii şi au fost extrem de înţelegători cu cei care voiau cu tot dinadinsul să ajungă la altar: „Intraţi, lăsaţi acatistul preotului şi ieşiţi din biserică, altfel se creează aglomeraţie!” Paradoxal, deşi la prima vedere, prin statura lor, jandamii erau impozanţi, intimidând credincioşii firavi şi bătrânii mărunţei, niciunul nu a folosit un ton ridicat, ba dimpotrivă, toate îndemnurile le rosteau folosind cuvinte calde: „Vă rugăm!” ori „Vă implorăm, înţelegeţi situaţia!”
Îmbulzeală la icoane
Încă înainte de a se termina slujba din incinta lăcaşului, mulţi credincioşi s-au aşezat la rând lângă o uşă a clădirii anexe. Acolo, an de an, în ziua hramului, conform tradiţiei, se împărţeau pachete cu alimente. Acele vremuri au devenit însă amintire. Nu se ştie când şi dacă se vor mai întoarce zilele frumoase de praznic în care enoriaşii plecau acasă cu braţele încărcate cu porţii de mâncare gătită sau cutii cu hrană rece. Suntem în plină pandemie şi totul e altfel. Anul trecut s-au împărţit doar icoane cu Sf. Cuv. Parascheva. De data aceasta preoţii parohiei au decis că şi mai mult i-ar bucura pe credincioşi o icoană în care să fie înfăţişată Maica Domnului. Poate forţaţi şi de ploaia măruntă, rece şi sâcăietoare, oamenii nu au mai avut răbdare. Voiau să intre mai repede în posesia darului oferit de părintele prof. univ. Gh. Gârbea şi ceilalţi slujitori ai altarului.
Cu toate sfaturile repetate ale jandarmilor care îndemnau la distanţare, oamenii, mai ales vârstnicii, nu au ţinut prea mult cont şi tot s-au grăbit să „prindă” câte-o icoană de teamă că se va termina stocul. Cele aproape 300 de bucăţi au fost însă îndeajuns pentru toată lumea. Datorită vigilenţei oamenilor legii nu s-au produs incidente şi totul a decurs bine. A rămas amărăciunea multora dintre cei care, sosind mai târziu, nu au mai avut acces în Casa lui Dumnezeu. Dar s-au consolat cu idee că El îi vede şi le ascultă rugăciunile de oriunde, pentru că al Lui e tot pământul ca şi cerul…
