Când, pe 25 mai 2017, se inaugura Fundaţia culturală „Ilfoveanu -Badea”, punctam ineditul evenimentului în peisajul cultural piteştean. Anii care au trecut au confirmat substanţialitatea acestui act de cultură. Aici, în această galerie privată, au fost vernisate expoziţii permanente sau temporare, au avut loc evenimente importante – expoziţii tematice (ale studenţilor, dar şi ale profesorilor de la Universitatea Naţională de Arte, omagierea unor colecţionari de artă, evidenţierea unor curente în pictură şi sculptură etc.), expoziţii fotografice, lansări de carte, concerte ş.a.
Un artist plastic de referinţă în România şi nu numai – Sorin Ilfoveanu – şi un om de afaceri – Gh. Badea, directorul G.I.C. Piteşti – şi-au dat fericit mâna într-un eveniment unic în Piteşti: o investiţie culturală, într-un spaţiu creat special, un gest care deschide un capitol aşteptat – oameni de afaceri care să contribuie, efectiv şi afectiv, la bunăstarea culturală a comunităţii.
Cu aceste două „motoare” – artistic şi financiar – fundaţia îşi marchează continuu prezenţa, nu numai în Piteşti, în Argeş, ci şi în ţară. Sorin Ilfoveanu a lăsat Piteştiului, înaintea acestei fundaţii care-i poartă numele, lucruri perene: în 1970, cu Virgil Poleac, a înfiinţat Muzeul de Artă din Piteşti. Mai târziu, în 1974, împreună cu Dan Broscauţeanu şi Ştefan Câlţia, a realizat frescele de la Teatrul „Al. Davila”. Tot lui i se datorează filiala Argeş a U.A.P. Ca să nu mai vorbim de suflul artistic generat, la Rădeşti, de maestru, un fel de centru cultural care ne aduce în memorie şi întreprinderea culturală a lui Paul Everac de la Podu Dâmboviţei.
Fundaţia este alimentată de energia artistică a familiei Ilfoveanu – Sorin şi soţia, fiii – Adrian, cu sculpturi, şi Nicolae, cu arta fotografică, şi de susţinerea unui adevărat Mecena, Gh. Badea.
Azi, în faţa Centrului de afaceri din Piteşti, a avut loc un eveniment artistic în nota dinamică a fundaţiei: inaugurarea unei statui, creaţie a sculptorului Adrian Ilfoveanu. Este vorba despre „IMACULATA CONCEPTION”. Artistul explică pe soclul statuii: „naşterea oricărei fiinţe este un eveniment sacru, o epifanie a purităţii, o imaculată concepţie în sens larg”. La Hotelul „Star” se află alte două sculpturi, tot din bronz: „Feminitate” şi „Femeia pisică – insectă”.
Cadru didactic la Universitatea Naţională de Arte, Adrian Ilfoveanu s-a impus prin originalitatea artei sale. Prima expoziţie de sculptură în aer liber din România, intitulată „Păsări”, l-a consacrat definitiv. Ultima sa lucrare, o pasăre de 3 metri şi jumătate – „Pasărea cometă, ce zboară prin univers” – este expusă la Salonul Naţional de Artă Contemporană. Lucrările sale au fost prezentate în expoziţii din Germania, Danemarca, Norvegia, Finlanda, India, Italia. La Ettlingen (Germania) se află monumentul „Arc de Triumf”.
Critica a zăbovit asupra conceptului, numind, generic, lucrările „Zburătoare”. Era şi o fundamentare a unei idei, expoziţii în mediul verde al Bucureştiului, prin Programul „Arta la Verde”. Critica de specialitate s-a referit chiar la o „tradiţie animalieră” în arta plastică în general, căreia Adrian îi aduce un prinos. „Păsările”, pe care le-am admirat şi în expoziţia de la Fundaţie, sunt explicate de autor ca fiind, de fapt, suflete de oameni ce se înalţă la cer. De aceea, aripile lungi sugerează anvergura zborului.
S-a vorbit despre influenţe brâncuşiene. Artistul a precizat, într-o afirmaţie publică, relaţia: dacă Brâncuşi a realizat o splendidă sinteză, purtându-i în nemurire ideea sa de geniu al sculpturii, el i-a pus aripi. „Pentru mine, aripa e mai importantă decât corpul – afirma într-un interviu. Eu simt nevoia mai mult să zbor. Pentru mine, libertatea e mai importantă”.
Şi un credo al său: „Sculptura este o muzică a formelor. Eu aud muzica formelor”. Dezvelirea statuii a adunat oameni de cultură, iubitori de artă, oameni de afaceri etc. Au fost prezenți şi primarul Cristian Gentea, și prefectul Radu Perianu. Evenimentul ne sugerează o temă care merită să fie dezbătută în Piteşti, centru administrativ de judeţ în plină modernizare.
Se poate discuta astfel despre mobilierul urban, despre amplasarea judicioasă a lucrărilor în spaţiul public, despre personalitatea unui for public, în fond, despre arta în spaţiul public din oraşe şi, nu în cele din urmă, rolul instituţiilor publice, al primăriei, care poate fi socotită ca un veritabil Mecena pentru mişcarea artistică din comunitate.
Un oraş cu multe statui – reprezentative – are un impact şi asupra culturii plastice a locuitorilor.
