Fața îi ajunge la nivelului unui bot de câine. Un copil de 3-4 anișori e mai înalt decat el. Într-o grădină de flori, s-ar pierde printre ele. Destin necruțător de om condamnat să se târască asemeni unei reptile…
PICIOARELE PE ȘINE
S-a născut pe meleaguri buzoiene. Era chipeș in tinerețe și i se deschidea un viitor frumos. Școală, familie, muncă. Un om între oameni. Nu bănuia că la 34 de ani viața i se va schimba radical. Un accident de tren l-a mutilat îngrozitor. Aude și azi în somn, scrânșitul roților de fier ale bolidului. I-au retezat picioarele din șold. În agonie, luptându-se cu moartea, în balta de sânge, bărbatul le-a văzut pentru fracțiune de secundă, acolo pe șinele de cale ferată.
VALEA UMBREI MORȚII
Îl cheamă Daniel. Precum personajul biblic care a ieșit din cuptorul cu foc și groapa cu lei. Așa și el, a fost scos din Valea Umbrei Morții. Dumnezeu l-a salvat. Și i-a îngăduit, iată, să mai trăiască încă 30 de ani. Și poate îi va da lungime de zile ca o compensație pentru scurtimea trupului. Pensia de invaliditate nu-i ajunge de la o lună la alta. Acum are domiciliul la Pătroaia dar vine des în Argeș. Și fără ajutorul oamenilor buni la suflet, nu s-ar descurca.
CA O TÂRÂTOARE
Își petrece bună parte din timp pe străzile din centrul Piteștiului. Mai ales pe „Griviței” pe care o străbate de la un capăt la altul. Cum? Numai el și Dumnezeu, știe. Sprijinindu-se în mâini, cu palmele crăpate pe asfaltul rece și zgrumțuros, se târăște. Hainele sunt curate, în ciuda felului în care se deplasează, aproape de colbul pământului. Obrajii triști și nerași, pun în evidență ochii triști cu privirile rătăcite. Unii trecători sunt șocați de ceea ce văd. Nu lipsesc nici cei care își întorc privirile pentru a nu rămâne marcați. Dar în general lumea îi urmărește atentă fiecare mișcare înduioșată de imaginea bărbatului ciopârțit.
ÎȘI VISEAZĂ PICIOARELE
Oricui îl miluiește cu un bănuț sau cu un covrig, îi mulțumește cu glasul înăsprit. Se oprește în răstimpuri pentru a-și trage sufletul, istovit de efort. Apoi își continuă drumul. Fiecare metru îl parcurge cu dârzenie, cu încrâncenare, strecurându-se printre picioarele trecătorilor. Cândva a fost ca ei. Ca toți ceilalți. Mergea, alerga. Astazi doar își visează uneori picioarele despărțite de trup, ramase între șinele căii ferate…
