Adusă de spate, gârbovită, nu mai mare decât un elev din clasele primare. O mână de om. Cu chipul brăzdat de trecerea anilor, o bătrână sărăcăcios îmbrăcată vine aproape zilnic pe B-dul. I.C. Brătianu. Se așează pe-o bordură si vreme îndelungată privește trecătorii. Tace uitându-se în gol. Sau se roagă. Are ochii adânciți în orbite și în ei pare să fie cuprinsă tristețea întregii lumi. Trăiește din greu în condiții precare în cartierul Tudor Vladimirescu și de-colo străbate drumul pe jos până în dreptul magazinelor de pe bulevardul amintit. Și porțiunea de trotuar unde-si face veacul, mai mult de 300 de metri, este permanent curată. Poate cea mai curată stradă din urbe! Pentru că în timp ce pe toate celelalte, angajații SC. Salubritate și ADP trec periodic, aici bătrâna, cu o mătură improvizată din ramuri de tei, acționează zilnic. Ba chiar de mai multe ori în decursul unei zile pentru că e toamnă și copacii își scutură permanent frunzele veștede.
Femeia care îngrijește strada cu atâta zel, nu cere nimănui nimic. Se bucură însă de fiecare cuvânt bun pe care îl primește de la patronii magazinelor din zonă. Tot ei o mai miluiesc rareori cu o pâine, un covrig sau un pahar cu ceai. „Bogdaproste” spune sfioasă și după ce își termină de măturat strada, se așează pe bordură. Mușcă din ceea ce a primit de pomană și își deschide cartea de rugăciuni de care este nedespărțită. Murmură psalmii regelui David. La răstimpuri, își mai aruncă privirea de-a lungul străzii.
Dacă vede frunze galbene căzute între timp, își încheie ruga, se închină de trei ori și se ridică pentru un nou rond cu mătura din crengi de tei, în mâna-i uscățivă și tremurândă. Curăță strada, adună frunzele grămadă. Până apar altele aduse de vânt. Bătrâna răsuflă greu și se așează din nou pe piatra rece a bordurii. Își pune mana în dreptul inimii. Viață de om chinuit în crepusculul vieții…
