„Ca un vis, ca o floare trece vremea vieţii… pentru ce în deşert ne tulburăm?” Cuvintele au răsunat în biserica „Sf. Vineri”, răscolind inimile zecilor de oameni care au vrut să-l vadă pentru ultima dată pe Mariean Neacşu. Soţ, tată, bunic. Politician cunoscut. Mai presus de toate Om, cu literă mare…

Septicemia l-a răpus

Dispariţia fostului director al Arpechim şi a celui care a avut o bogată activitate în administraţia locală în calitate de consilier local a uluit lumea politică. În ciuda celor 75 de ani, social-democratul, robust prin înfăţişare, nu părea omul care trebuie să-şi facă testamentul. A supravieţuit, cu eforturi doar de el şi de Dumnezeu ştiute, morţii iubitului său fiu, Alexandru, care avea doar 37 de ani. Peste două săptămâni i-ar fi făcut băiatului parastasul de un an. Nu a mai apucat. Plecat la o clinică privată din Bucureşti pentru îndepărtarea unui banal hematom de la picior, politicianul nu s-a mai întors. A fost adus în sicriu. Moartea sa părea un mister total pentru întreaga familie care înţelegea doar că au apărut complicaţii. De-abia ieri, aflat lângă sicriul prietenului său, reputatul medic Gh. Frătoaica a făcut lumină: Mariean Neacşu nu a rezistat septicemiei care i-a invadat corpul.

Fostul primar, şocat

În cele două zile în care trupul neînsufleţit a fost depus în capela bisericii „Sf. Vineri”, pe la catafalc s-au perindat o seamă de personalităţi locale, politicieni activi sau foşti, directori de instituţii, consilieri locali, oameni de afaceri, medici, actori şi artişti plastici şi mulţi dintre cei care l-au cunoscut, în vremuri îndepărtate la Arpechim sau în ultimii 20 de ani, de când activa în plan politic. Bunul său prieten, primarul Cristian Gentea a venit de trei ori la capelă pentru a fi alături de familia îndoliată. A adus o coroană superbă de trandafiri roşii. Alături a fost aşezată alta, tot din trandafiri, din partea PSD Argeş, partidul pe care Mariean Neacşu l-a slujit cu devotament exemplar. Fostul primar Tudor Pendiuc nu a ajuns. Şi-a protejat inima. Ne-a mărturisit că l-ar împovăra prea mult vederea fostului coleg de partid în sicriu. Îi legau multe amintiri. Ani în care au „luptat pe baricade” în Consiliul Local, atunci când anumite proiecte se izbeau de refuzul opozanţilor. Prin intermediul ziarului nostru a transmis condoleanţe soţiei înveşmântate în negru. Iar portretul camaradului plecat acum dintre noi l-a schiţat în câteva cuvinte: „Eram primar, în plan administrativ, îl cunosc poate mai bine decât oricine. Ce aş putea spune? Un om de o cultură vastă. Citea studii financiare, era la curent cu tot ce mişca în lume, se documenta permanent. Foarte serios, bun profesionist. Un consilier impunător care nu ridica mâna de dragul de a o ridica sau pentru că îi dicta cineva. Era integru şi de fiecare dată avea argumente imbatabile când propunea un proiect sau se opunea altuia. Nu făcea nimic la modul superficial, bun orator şi cu mare putere de convingere tocmai datorită argumentelor pe care le avea de fiecare dată şi care nu puteau fi combătute…”

Deşertăciune sunt toate

Miercuri la ora prânzului, sicriul a fost mutat din capelă în biserica „Sf. Vineri”. Lăcaşul de cult pe care Mariean Neacşu îl frecventa uneori, fiind enoriaş al parohiei. „De fiecare dată venea zâmbind şi avea o vorbă bună pentru toţi. Un om căruia îi plăcea viaţa, o iubea, se vedea asta de la distanţă…”, a spus părintele prof. univ. dr. Gheorghe Gârbea în faţa celor aproximativ 50 de persoane prezente. În tot timpul slujbei, iubita lui soţie a stat lipită de sicriu. Privindu-şi bărbatul cu care a împărţit bune şi rele timp de peste 25 de ani. Alături erau fiica distinsei doamne şi nepoata favorită, Norina, pe care o adora bunicul ei. Răscolitoarele cântări ale slujbei de înmormântare săvârşite de protopopul Piteştiului, Laurenţiu Dinu, şi pr. Gh. Gârbea se înălţau spre cupola bisericii de unde Hristos Pantocrator privea cu îngăduinţă. „Cu adevărat, deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis, că în deşert se tulbură tot pământeanul… în groapă ne sălăşluim, unde sunt săracii şi bogaţii… precum ai poruncit cel ce m-ai zidit şi mi-ai zis: pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi pământenii mergem… trupul să se desfacă în cele dintru care a fost alcătuit…”

Dangătele clopotelor

După momentul încărcat de profundă emoţie al „Veşnicei pomeniri”, sicriul a fost scos din biserică. În dangătele sumbre ale clopotelor care ne amintesc tuturor cât de trecători suntem, carul mortuar s-a pus în mişcare. Zecile de coroane din trandafiri albi şi roşii aproape au acoperit maşina. Florile pe care le-a îndrăgit Mariean Neacşu cel mai mult. L-au însoţit pe ultimul drum. Sub cerul senin al zilei de ianuarie, razele soarelui luminau chipul politicianului care surâdea în tabloul pe care singur îl pregătise, presimţind fatidica zi. Cortegiul funerar a pornit. Drum lin, Om bun şi frumos! În urmă a rămas mireasma trandafirilor, ca un semn al trecerii prin lume a lui Mariean Neaşcu. Vremelnică şi ea. Precum viaţa…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio