Puştanii se furişează repede printre autoturismele aflate în mişcare. Pentru cei aflaţi la vârsta părului alb şi pentru mămicile cu prunci în braţe sau în căruţ „slalomul” printre maşini este un calvar. Acesta e „tabloul” de pe bulevardul I.C. Brătianu din Piteşti, din zona pasajului „Magnolia”, pe care trebuie să-l aibă în vedere primarul Cristian Gentea. Spre rezolvare urgentă!
Istoria neagră a unui pasaj
Zgomote puternice la anumite ore pe bulevard, în dreptul scărilor de acces spre strada Sfânta Vineri, răzbat din străfundurile pământului. E vacarmul specific şantierului deschis de mai bine de o săptămână în pasajul pietonal subteran. Municipalitatea a considerat că a sosit momentul reabilitării, consolidării şi modernizării acestui pasaj care are o… istorie neagră. În urmă cu câţiva ani, din cauza infiltrării apelor pluviale, bucăţi din plafon s-au desprins, rănind grav o adolescentă. Doar divinitatea a voit ca fata să nu îşi piardă viaţa sub greutatea betonului. S-au făcut ulterior reparaţii, însă de data aceasta reabilitarea este mai amplă. Toate bune şi frumoase, numai că s-a omis un fapt în aparenţă fără mare importanţă: modul în care se face traversarea arterei de circulaţie de către piteşteni! Strada, acum mult mai lată în urma reconfigurării, este una cu trafic rutier extrem de intens la ore de vârf.
Cine plăteşte o… viaţă?
Lucrăm, reabilităm, dar … pe unde traversăm? E întrebarea pe care şi-o pun sute, poate mii de oameni care, pe parcursul unei zile, vor să treacă de pe o parte pe cealaltă a bulevardului. Singura soluţie pentru a fi „legali” este să meargă sute de metri până la celalalt pasaj pietonal, de la „Proiectări”. Sau să se îndrepte spre Târgul din Vale pentru a traversa regulamentar pe cea mai „apropiată” trecere de pietoni, aflată şi ea însă la mare distanţă. Pentru mulţi dintre cei trecuţi şi de a doua tinereţe, aflaţi la vremea senectuţii, trecerea „dincolo” este, de ceva vreme, un adevărat calvar. Ca şi pentru mămicile cu copii în braţe, de mână sau în căruţ. Imaginea, de fiecare clipă aproape, este aceeaşi: oameni de diverse vârste, unii cu sacoşe pline venind de la piaţă, se opresc asigurându-se că vor găsi „breşa” în sumedenia de maşini pentru a trece şi ei. Uneori se grupează pentru a fi mai uşor văzuţi de şoferi. Milostivi, unii conducători auto încetinesc tocmai pentru a le permite pietonilor să traverseze. Cu toate acestea, pericolul rămâne, pentru că, de pe cealaltă bandă, ori din sens opus, poate oricând veni un vitezoman. E drept că şi în vremea în care era deschis pasajul existau destui „curajoşi” care preferau să treacă pe la suprafaţă. Ca urmare, nu puţine au fost accidentele, pietonii grăbiţi ori neatenţi fiind izbiţi de autoturisme. Însă era mic numărul celor care procedau astfel; peste 90% dintre cetăţeni traversau pasajul chiar dacă uneori scările rulante nu funcţionau.
În prezent însă o mulţime de oameni se încumetă să treacă printre maşini în timp ce murmură cuvinte „de dulce” la adresa celor care nu iau măsuri. În definitiv, o trecere de pietoni poate fi desenată în maximum o oră! Iar comisia de specialitate poate da avizele necesare, fiind vorba despre o situaţie excepţională. În caz contrar, să ne ferească Domnul de vreun accident de circulaţie! O entorsă, fractură, contuzie se mai vindecă. Dar o viaţă? Cine o plăteşte?
