Aplecat, asupra orgii sale, bărbatul pare concentrat asemeni lui Chopin când își compunea operele la pian. In răstimpuri își ridica privirea spre trecatori, își astâmpăr setea cu o gura de bere dintr-o doza dosită sub masa pliantă cu care vine de câte zile în fața Catedralei Sf. Gheorghe.
Omul apasă clapele instrumentului iar sunetele melodiilor de petrecere se aud până departe. Cu ele atrage atenția trecătorilor. Unii grăbiți il ignoră total. Altii își încetinesc pasul și zâmbesc. Nu putini se opresc și arunca un leu, doi în coșulețul de lângă orgă. Așa își scoate pâinea zilnica nea Pandele. Pretinde ca e muzicant dar nu dezvăluie mai mult fin viața sa. Te privește, surâde, chiuie.
Pentru câțiva lei cântă strofe arhicunoscute, imitând nume consacrate: Benone, Dolanescu ba și Fuego! „Casa părintească nu se vinde…” mormăie bărbatul. Vede ca e fotografiat, se oprește. La câțiva pași e… Casa Domnului. N-are a face pentru nea Pandele. Dacă primește bani, cântă. Ceva acolo…fie și manele. Pentru 5 lei, vă zice de inimă albastră: „aș da zile de la mine…”
