# Jandarmeriţa cea milostivă
O vorbă bună spusă cu glas domol, un îndemn rostit cu blândeţe, o mână întinsă unui vârstnic, contează enorm. Pe fondul nemulţumirii generale a credincioşilor prezenţi la biserica Sf. Vineri, în ziua prăznuirii Sf. Cuv Parascheva, a ieşit la iveală atitudinea exemplară a unei viitoare jandarmeriţe care face onoare uniformei pe care o poartă.
Sentiment de teamă
Sărbătorirea hramului bisericii Sf. Vineri din Piteşti s-a făcut în acest an al pandemiei, într-un mod atipic, aşa cum sunt multe alte lucruri din viaţa noastră bulversate de Covid 19. Tocmai pentru limitarea răspândirii bolii, autorităţile au luat măsuri speciale şi mulţi oameni ai legii au fost prezenţi la evenimentul religios. Pentru a preîntâmpina aglomerarea oamenilor, Jandarmeria a trimis un efectiv sporit ţinând cont şi de interesaul enorm al dreptcredincioşilor pentru praznicul Sf. Cuvioase Parascheva. Mulţi piteşteni care de obicei plecau în pelerinaj la Iaşi, s-au resemnat şi au ales să o cinstească pe sfântă la biserica Sf. Vineri unde se află şi o raclă în care este aşezat veşmântul Cuvioasei. Dezamăgirea credincioşilor a fost mare pentru că nu toţi au avut acces în sfântul locaş, doar 60 de persoane, cei care au fost inspiraţi şi au venit dis-de-dimineaţă. Ceilalţi au ascultat slujba din curtea bisericii, îndurând frigul zilei de octombrie. Jandarmii, unii dintre ei specializaţi în purtarea dialogului cu cetăţenii, au explicat oamenilor că măsura a fost luată spre binele lor iar ei, înţelegători nu au ripostat nici măcar verbal. Totuşi multora li s-a părut exagerată decizia oamenilor legii de a-şi parca două maşini mari dintre care una tip-dubă, chiar la poarta bisericii. Simplu fapt de a trece printre cele două maşini pentru a intra pe aleea locaşului, le-a creat un sentiment ciudat, chiar de teamă pentru unii bătrâni.
Creştină autentică
După sfârşitul slujbei arhiereşti, cei care au asculta slujba de afară s-au încolonat în speranţa că vor avea şi ei parte să se închine la racla cu veşmântul Sf. Paracheva şi la icoanele în care este înfăţişată. Numai că accesul a fost anevoios, fiind folosită regula de a intra o personă în biserică în momentul în care iese alta. Răbdarea oamenilor ajunsese la capăt. Câteva femei, chinuite de frig şi timpul petrecut în picioare au vociferat însă nu au avut loc altercaţii, decât schimburi de replici cu oamenii legii. Pentru că spiritele s-au încins, a intrat în acţiune o viitoare jandarmeriţă. Asemeni colegilor ei, tânăra le-a vorbit frumos credincioşilor nervoşi însă a adus un plus în comunicarea cu ei, prin atitudine. A ordonat mulţimea fără să ridice tonul iar cu ochii ageri a observat femeile în vârstă care de-abia reuşeau să urce treptele scării bisercii. Privindu-le pe bătrâne, juna în uniformă nu a stat nepăsătoare, ci le-a ajutat, rugându-le să se sprijine de braţul ei ferm. Toţi cei care au asistat la aceste scene au apreciat gestul creştinesc al omului legii şi fata şi-a luat şi răsplata, sub forma unor mulţumiri murmurate de bătrânele ajutate: „Să-ţi dea Dumnezeu sănătate!”, „Să te ocrotească Sfânta Parascheva, că suflet bun ai…” şi altele asemenea. Pentru mulţi vârstinici s-a vădit faptul că Dumnezeu poate lucra chiar şi prin oamenii legii iar în pieptul învăluit în uniformă poate bate o inimă bună, cum numai un creştin autentic are.
