Atmosfera sumbră a pus stăpânire nu doar pe dealul Ștefăneștilor unde se află Schitul Florica, ci parcă, pe întregul oraș. În dangătul lugubru al clopotelor capelei din incinta așezământului monahal, s-a sfârșit slujba de înmormântare a Silviei Bilous, renumitul dermatolog care, așa cum spun cunoscătorii, lasă un mare gol în rândul specialiștilor acestei ramuri a medicinei, în care distinsa doamnă excela.

Colegii de breaslă i-au fost alături și au condus-o pe cel din urmă drum. Au încurajat familia îndoliată deși, pentru Dana, fiica doctoriței, pierderea este irecuperabilă și nicio îmbrățișare si nici un cuvânt oricât de cald nu poate fi o consolare. Cu ce va asemui glasul mamei? Unde va mai vedea privirea ei mângâietoare? Ce durere poate fi mai mare pentru sufletul bietei copile decât sa își ia adio de la cea mai scumpă ființă de pe lume, mama!? Preotul Marius Costache de la biserica „Sf. Treime” din Pitești a rostit o predică impresionantă. Cuvintele sale prin care a descris-o pe cea care și-a terminat nobila „misiune” de a ajuta semenii și totodată existența-i pământească, a mers la inima familiei, prietenilor, tuturor celor care au cunoscut-o și prețuit-o. Printre cei devastați de durere, s-a aflat și dr. Dan Manu, șeful Serviciului de Medicină Legală Argeș, fost președinte al Consiliului Judetean. A fost printre primii care a aflat în urma cu câteva zile tragica veste. De altfel s-a implicat cu tot ce i-a stat in putință pentru a contribui la salvarea Silviei Bilous. Omenește s-a făcut tot posibilul.

Dar pesemne totul era hotărât în ceruri iar Dumnezeu și-a recăpătat fărâma de divinitate, sufletul pe care l-a sădit în trupul făpturii Sale, în urmă cu 54 de ani. Dr. Dan Manu și-a ascuns lacrimile care-i șiroiau în timpul slujbei, în spatele lentilelor negre ale ochelarilor de soare. În exclusivitate pentru cotidianul nostru, medicul cu glasul sugrumat de durere sufletească a avut puterea sa rezume starea sa în cateva cuvinte: „Nu am pierdut doar un medic excepțional. Ci un prieten. Era prietena noastră de familie, cea mai bună…și prin asta spun totul!” Sutele de oameni care au participat la funeralii au format un lung cortegiu, alegând să străbată drumul pe jos până la cimitirul din Ștefănești și nu cu mașinile, ca un ultim gest de respect.

Cu inimile cernite și capetele plecate cadre medicale dintre cele mai cunoscute au tăcut pe tot parcursul distanței. Și au plâns discret. Îi vor pastra o vie amintire celei care, atât de timpuriu, i-a părăsit. Așa au scris majoritate pe coroane și jerbe: „Nu te vom uita!” Pesemne așa va fi. Silvia Bilous a trăit puțin dar a ars intens, ca o lumânare. Când un semen de-al nostru răspândește în juru-i bunătate, noblețe, lumină, nici nu poate fi uitat vreodată. Drum bun spre Împărăția Cerurilor, Om bun și frumos!

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio